Trippin’ (nu, nu-i de râs!)

Bunica soțului e preferata mea. Are 87 de ani, un simț al umorului incredibil de dezvoltat și e mai deschisă la minte decât majoritatea locuitorilor din satul ăsta în care trăiesc. Dintr-o mulțime de fețe cunoscute, pe ea o aleg ca parteneră de discuție oricând. E înțeleaptă, simpatică și cu picioarele pe pământ. Își respectă timpul, îi place să stea si singură, citește și mereu are ceva bun prin vreun dulap. O ador. Serios. Sâmbătă seara mă sună soacră-mea. „Bunica nu e bine. A înnebunit. Mi-a spus vecina că toată săptămâna a auzit-o urlând în casă, se plimbă prin curte fără țel, țipă!” Mă blochez, doar am văzut-o în urmă cu două zile și era bine. „Nu, nu e bine, probabil ai prins-o într-o fază bună, dar nu e bine de câteva zile. Are episoade urâte de tot. Ce ne facem?”
Ne mobilizăm, crețul pleacă urgent de acasă, merge la ea. Vine după ceasuri bune, plânge. „Bunica a luat-o razna. Stătea cu noi în cameră și a început să țipe. Vede că ies animale din ziduri, crede că e urmărită. Revine la realitate, își amintește ce a văzut, știe că nu e în regulă. Nu a dormit de aproape o săptămână, vede umbre, animale care nu-s. Aude și voci.” Eu simt cum îmi fuge pământul de sub picioare.
Sună-l pe finul nostru. Că doar nebunii-s domeniul lui. Și așa, ca într-o doară, întreb, ia bunica oare ceva medicamente noi? Eu o sun pe soacră-mea să aflu, el îl sună pe fin.
Psihologul, amicul nostru, aude ce se întâmplă. Îi spune ceva de psihoză și că trebuie să o ducem la un psihiatru. Se poate ca întreaga problemă să pornească de la stres (soacra e bolnavă, bunica nu știe ce are pentru cpă evităm să-i spunem exact și toate ăstea, s-au adunat etc.) Noi suntem pe cale să o luăm razna și noi cu cele auzite. Între timp, îmi confirmă soacră-mea: Ia un medicament nou pentru că nu putea să doarmă și i-a dat doctorița o rețetă. Să ia în fiecare seară, înainte de somn timp de o lună. Luase deja 10 bucăți. Notează crețul numele medicamentului, discută din nou cu finul și se plimbă o tură și pe internet. Aflăm așadar că e medicament care se dă pentru tratementul episoadelor de depreseie MAJORĂ. Și nici atunci, ne explică specialistul. Sunt multe altele pe care le poți prescrie, ăsta are niște efecte foarte aiurea. Halucinogene. Majore. În plus, e clar specificat că trebuie să faci analize înainte de a-l lua pentru că afectează tare ficatul. Și nu, nu-l dai pentru somn că oricum nu te prea ajută să dormi! Vorbim cu bunica, o întrebăm din nou cum de i l-a dat, ce i-a zis farmacista, biata femeie se face neagră de furie. „Mi l-a dat pentru că i-am zis că nu pot să dorm noaptea și farmacista, farmacista a spus să stau liniștită că pe ăsta îl ia toată lumea la noi în sat! La toată lumea prescrie medicamentul ăsta! De liniștire! Mă duc eu la ele!! M-au făcut de aproape am luat-o razna! Să văd eu lucruri care nu-s! Și să mă port ca o nebună! Mă duc eu la ele!!!”
Evident, n-a mai luat nici o pastilă și de ieri bunica a redevenit bunica pe care o știam cu toții. Lucidă. Și acum, furioasă. Pe bună dreptate aș zice…

Anunțuri

Un gând despre &8222;Trippin’ (nu, nu-i de râs!)&8221;

  1. Pingback: Fără cuvinte |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s