2

Dacă problemele ar fi lăsate pe mâna copiilor…

Ionuț e de aproape o lună la o grădiniță nouă. Împreună cu prietenul lui sunt nedespărțiți chiar și când merg purtați de nevoi fiziologice. Ionuț e fericit. După 10 luni în care l-am dus în altă parte și din care experiență eu am rămas cu sechele (acum sunt bine, chiar foarte bine) am găsit grădinița asta unde toate par a fi în ordine. E în sistem 50%-50% (privat și stat) și după o discuție cu directoarea am decis că e exact ceea ce căutam. Educatoare extrem de calme și vesele, copiii mulți și fericiți, gălăgie. Ionuț merge în fiecare zi – „acum te pupăcesc bine, apoi du-te la treaba ta” și când ajung la prânz după el de obicei îmi cere să-l aștept – că mai are ceva treabă.
Azi pe drumul înspre casă, îl iau la întrebări. Că deh, e final de lună și la mă-sa, control freak, îi tre’ tras de concluzii.
– Și, îți place? La grădinița cea nouă?
– La grădinița cea veche îmi plăcea mai mult, răspunde el.
(Ce??????? Eu simt că-mi pierd mințile, ăsta glumește???? Respiră, femeie!!!)
– Păi cum așa? Ai vrea să mergi la grădinița cea veche??
– Dacă o putem trimite pe doamna profesoară cea veche de acolo… și în loc să vină doamnele profesoare de la grădinița cea nouă și toți copiii…Pentru că acolo sunt mai multe jucării, mami. Se poate???
– Of, măi Ioane, nu se poate! Tu ești acum la grădinița nouă, aveți și aici jucării și la grădinița veche sunt alți copii.

Ne continuăm drumul, fiecare cu gândurile lui. După câteva minute, se oprește, se uită la mine și zice râzând:
– Dar dacă-i luăm pe toți copiii de acolo, de la grădinița cea veche și-i aducem la grădinița cea nouă? Atunci doamna educatoare nu o să mai aibă copii acolo și îi spunem să ne dea nouă jucăriile! Nu-i așa, mami?

Anunțuri
5

Cărțile anului 2013

Mie îmi place să citesc. Îmi place mult. Mi-aș cumpăra cărți în fiecare zi și mor de plăcere când intru într-o librărie (sau anticariat) și am timp de stat, răsfoit și descoperit. Nu sunt sclifosită când vine vorba de cărți: pun mâna și ochii pe aproape orice gen – n-am nici o problemă din a începe un roman polițist (Jo Nesbo mă fascineaază!) a trece apoi pe la sud americani (o mare pasiune de-a mea, mai ales de dragul lui Marquez), a face un ocol prin Asia sau Africa (am o listă lungă de autori africani, fascinantă, vă zic!) ca apoi să mă distrez citind ceva de genul „Wedding Babylon” (un fel de reality show despre lumea nunților)
Am parte de un soț care iubește cărțile mult, la fel de mult ca mine și de un Ionuț care de pe-acum visează la ziua în care își poate citi singur.

În ordinea asta de idei, am dat zilele trecute de o provocare 🙂

Am descoperit bloguri noi, titluri apetisante, mi-am pus cărți multe pe lista de așteptare și am alcătuit și Top Ten 2013. Câte cărți am citit, număr exact adică, habar nu am. Calculându-le și pe cele de pe Kindle ajung undeva la 30. Aproximativ. Asta pentru că am petrecut vara asta recitind patru, cinci cărți de parenting din care citez de fiecare dată când mi se dă ocazia. Plus alte trei care-mi sunt dragi mie și le iau la răsfoit din când în când.
Dar, după o pauză de gândire aici e lista mea cu cele zece, ălea mai cucuiete:

1. Elif Shafak – Onoare
2. Jhumpa Lahiri – Pământ neîmblânzit
3. Blaine Harden – Evadare din lagărul 14
5. Azar Nafisi – Citind Lolita în Teheran
6. Alaa al Aswani – Blocul Iakubian
7. Jo Nesbo – Steaua Diavolului
8. Chang Jung – Lebedele sălbatice
9. Chimamanda Ngozi Adichie – Hibiscus purpuriu
10. Pearl S. Buck – Ogorul

Și că-i musai să mai fac eu un top (că deh, nu degeaba sunt și mamă), cărțile de parenting care, după mine, nu-i voie să lipsească din bibliotecă. Eu le-am citit și recitit anul ăsta. Le recomand pe toate!

1. Jesper Juul – Your competent child
2. Michael Thompson – Crescându-l pe Cain
3. Alfie Kohn – Parenting necondiționat
4. Aletha Solter – Lacrimi și crize de furie
5. Magda Gerber – Dear Parent: Caring for Infants With Respect

Acu’ dacă tot m-am pornit, cu poftă de vorbă, hai să nu vă țin în suspans și să vă spun și care-s ălea trei cărți dragi sufletului meu, poate vă apucă și pe voi pofta să le citiți și să vă îndrăgostiți.

1. Dave Eggers – What is the What
2. Muriel Barbery – Eleganța ariciului
3. Isabel Allende – Paula

Poftă de citit să aveți! Și cine are chef să preia provocarea, cu drag, să o dea mai departe!

20140123-133234.jpg

0

Înțelepciune matinală

Azi ne-am trezit devreme. Eu puțin înainte de șapte, Ionuț și ta-su puțin după. Cu capsa pusă. „Maaaaaaammmmiiii, am muci!!!” Mă urnesc cu greu până la el, îl șterg, povestim puțin și apoi ne pregtim de mic dejun. Îl aud cum răstoarnă cutii și caută. Doamne, e de-abia șapte dimineața. „Maaaaaaaaaami,unde-i trenulețul?” Închid urechile, număr până la trei și aștept să treacă. „Maaaaaaaaaaaaaami!” Mă trage de pijama. „Trenulețul roșu, unde-i? Numai pe cel galben l-am găsit! Am muci. Hai să-l căutăm!”
„Stai să-mi beau eu ceaiul și apoi căutăm ce vrei. Sau du-te singur!”
„Nu, nu am chef. Și vreau să ai tu chef!”
Închid la loc urechile, aștept să treacă. Trece pe naiba. „Hai amândoi”, concluzionează el și pornim în căutarea trenului.
Revenim la masă. Pe cât sunt eu de vorbăreață, pe atâta de lipsită de elan sunt dimineața. Nu doar în dimineața asta ci în fiecare dimineață! Unul dintre motivele pentru care am știut că el, crețul, e EL, a fost faptul că dimineața e tăcut. Exact așa cum îmi place mie.
„Maaaaaami, nu vreau pâine cu coaja!!”
„Sa o tai?”
„Nu, vreau să o tai eu. Mami, nu vreau cuțitul ăsta, îl vreau pe ala care e al meu dar care taie puțin.”
Aduc tot ce-mi cere, te rog, taci (îmi spun în gând, așa, ca o mantra). Taie cât taie… „Maaaaaaaaaaami, s-a rupt, maaaami, s-a rupt felia!!! Nu pot să mănânc felia ruptă! S-a stricat mami, s-a stricat, cum o mănânc așa?” Plânge încetișor. Crețul se uită la mine, eu îmi dau ochii peste cap. „Maaaammmmi, acum am și muci!” Ștergem mucii, lipesc felia la loc. Cu unt. „Nu-i bine, mami, nu-i bine!!!” Iau colțul rupt și dintr-o mișcare i-l bag în gură. Gata, nu mai e rupt! Termină de mâncat felia. „Maaaaami, mai vreau una.” Mă ridic să-i mai aduc. „Nu, nu vreau din aia la care îi tăiem coaja! Vreau din aia cu semințe.”
„Nu am din aia cu semințe azi. Doar din asta de care ai mâncat deja!” „Maaaamiiii, dar vreau din aia cu semințe!”
„Te-am auzit, dar nu am!”
Începe să plângă. Respir, inspir, respir. „Maaaaaaaaaami, am muci!” Până la urmă ia o bucată de pâine uscată. „Vreau să-i pui unt.” spune el. „Nu pot să-l ung, e tare si el și bucata de pâine.” raspund eu. „Să-l topești!”
„Mi se topește răbdarea, mai copile! O iau razna azi!” Ridic tonul, Ionuț începe să plângă. „Maaaaami, vreau în brațe, am muci!” Șterg mucii, îl iau în brațe. „Auzi, serios acum, îmi vine să te arunc pe geam! De un picior să te iau și să te arunc, mă auzi?” Se oprește din mieunat și se uită la mine foarte serios: „Acum iar vorbești prostii. Când ești furioasă vorbești multe prostii. Dar asta e cea mai mare prostie pentru ca tu nu vrei sa ma arunci pe geam, esti doar nervoasa Așa-i?”

Așa-i.

2

Pauză

Și pe când mă bucuram eu mai cu foc de reintratul pe făgaș normal – după o lună bună de vacanță în România, Ionuț s-a îmbolnăvit. O viroză urâtă l-a lăsat fără vlagă și l-a ținut acasă. De dimineața până seara „mami, mami și doar mami”. Vezi de treabă timp de scris și povestit. Acum, dragul de el, e pe drumul cel bun – cel puțin are poftă de joacă! dar îl țin pentru alte câteva zile pe aproape. Ne jucăm, citim, construim, eu mai apuc să organizez câte un dulap, să mut chestii de aici, acolo. Profit de pauza asta cu Ionuț acasă ca să-mi curăț mintea și să pun ordine în gânduri.

Și aștept: păreri, de la cei care au deja cartea acasă (chiar, nu spune nimeni nimic?) și un telefon ca să pregătim o lansare de carte și la Atena – pentru copiii români.

A, evident, aștept și 33-ul care vine duminică… dar despre asta, mai încolo …

0

Acasă

De aproape o săptămână suntem acasă, Ionuț a început grădinița (și îi place!!!), crețul munca și eu ma readaptez vieții de zi cu zi, în sătucul meu. Am lipsit exact o lună, o lună așa de frumoasă, frumoasă de tot în care am revăzut prieteni dragi, (mi-)am dat cartea mai departe, m-am relaxat, m-am bucurat de ai mei, de Viena și de Timișoara.
Am început anul cu dreptul, exact așa cum am visat, am în minte o groază de chestii pe care vreau să le pun în mișcare și-s cu moralul mai sus decât am fost de ani buni.

Revin cu povești! Că am tolba plină.

A, și ăsta-i motto-ul pe 2014 🙂

e667f9a6fa0c346a6f026c6ac3c5d94c