Înțelepciune matinală

Azi ne-am trezit devreme. Eu puțin înainte de șapte, Ionuț și ta-su puțin după. Cu capsa pusă. „Maaaaaaammmmiiii, am muci!!!” Mă urnesc cu greu până la el, îl șterg, povestim puțin și apoi ne pregtim de mic dejun. Îl aud cum răstoarnă cutii și caută. Doamne, e de-abia șapte dimineața. „Maaaaaaaaaami,unde-i trenulețul?” Închid urechile, număr până la trei și aștept să treacă. „Maaaaaaaaaaaaaami!” Mă trage de pijama. „Trenulețul roșu, unde-i? Numai pe cel galben l-am găsit! Am muci. Hai să-l căutăm!”
„Stai să-mi beau eu ceaiul și apoi căutăm ce vrei. Sau du-te singur!”
„Nu, nu am chef. Și vreau să ai tu chef!”
Închid la loc urechile, aștept să treacă. Trece pe naiba. „Hai amândoi”, concluzionează el și pornim în căutarea trenului.
Revenim la masă. Pe cât sunt eu de vorbăreață, pe atâta de lipsită de elan sunt dimineața. Nu doar în dimineața asta ci în fiecare dimineață! Unul dintre motivele pentru care am știut că el, crețul, e EL, a fost faptul că dimineața e tăcut. Exact așa cum îmi place mie.
„Maaaaaami, nu vreau pâine cu coaja!!”
„Sa o tai?”
„Nu, vreau să o tai eu. Mami, nu vreau cuțitul ăsta, îl vreau pe ala care e al meu dar care taie puțin.”
Aduc tot ce-mi cere, te rog, taci (îmi spun în gând, așa, ca o mantra). Taie cât taie… „Maaaaaaaaaaami, s-a rupt, maaaami, s-a rupt felia!!! Nu pot să mănânc felia ruptă! S-a stricat mami, s-a stricat, cum o mănânc așa?” Plânge încetișor. Crețul se uită la mine, eu îmi dau ochii peste cap. „Maaaammmmi, acum am și muci!” Ștergem mucii, lipesc felia la loc. Cu unt. „Nu-i bine, mami, nu-i bine!!!” Iau colțul rupt și dintr-o mișcare i-l bag în gură. Gata, nu mai e rupt! Termină de mâncat felia. „Maaaaami, mai vreau una.” Mă ridic să-i mai aduc. „Nu, nu vreau din aia la care îi tăiem coaja! Vreau din aia cu semințe.”
„Nu am din aia cu semințe azi. Doar din asta de care ai mâncat deja!” „Maaaamiiii, dar vreau din aia cu semințe!”
„Te-am auzit, dar nu am!”
Începe să plângă. Respir, inspir, respir. „Maaaaaaaaaami, am muci!” Până la urmă ia o bucată de pâine uscată. „Vreau să-i pui unt.” spune el. „Nu pot să-l ung, e tare si el și bucata de pâine.” raspund eu. „Să-l topești!”
„Mi se topește răbdarea, mai copile! O iau razna azi!” Ridic tonul, Ionuț începe să plângă. „Maaaaami, vreau în brațe, am muci!” Șterg mucii, îl iau în brațe. „Auzi, serios acum, îmi vine să te arunc pe geam! De un picior să te iau și să te arunc, mă auzi?” Se oprește din mieunat și se uită la mine foarte serios: „Acum iar vorbești prostii. Când ești furioasă vorbești multe prostii. Dar asta e cea mai mare prostie pentru ca tu nu vrei sa ma arunci pe geam, esti doar nervoasa Așa-i?”

Așa-i.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s