Despre un nefumător care (încă) fumează

Soțul meu cel grec a luat o decizie care-i la nivelul importanței celor luate de mine (vezi aici ). La 1 ianuarie, cam pe la 4 juma’ dimineața, după ce a devorat un pachet/două/trei (cine le numără??) de țigări la o petrecere de Revelion a mai aprins una și a zis „Gata! Eu nu mai fumez!” M-am uitat la el senină (been there, done that) am dat din cap tăcută (da, EU am tăcut) și am lăsat așteptările la o parte. Au urmat patru zile grele (pentru el), de surprindere (pentru mine) după care am revenit în Grecia. Unde toată lumea fumează. Peste tot. Există interdicție de a fuma în localuri și spații închise – de câțiva ani, evident, nimeni nu o respectă, socru’ e mai mereu cu țigara în mână, prietenii la fel, cum zicea o prietenă dragă, la greci – cafeaua și țigara sunt mod de viață, nu le poți interzice, nu le poți face uitate. Primele zile au trecut „ușor” – zic eu (care sunt după o săptămână fără zahăr și încă oftez când văd ciocolata pe rafurile de la supermarket!) apoi însă tentația a învins și soțul a venit acasă cu capu-n pământ și trist nevoie mare. A fumat la lucru pentru că toți fumau în jur și pentru că ăla e spațiul pe care el îl asociază cu fumatul și pentru că e greu, mai ales că lui îi place să fumeze, dar a fumat doar două- hai trei, dar el a decis că vrea să se lase, nu i-a pus nimeni pistolul la cap, dar e așa de greu. Și stau și-l ascult și simt așa cum crește nervu-n minte pentru că pe mine ăstea cu e așa de greu și nu pot și vai și hai și las-o pe mâine sau niciodată mă enervează la culme. Îl țin în brațe, îl încurajez, trece săptămâna, luna, de fumat nu fumează zile întregi (când e acasă sau când suntem împreună), la lucru mai scapă una/ două/ trei (încă mai număr??) e greu, da, e greu, azi a fost mai bine, la lucru e aiurea de tot, știi toți fumează, văd și vreau și eu, îl înțeleg, (cum ar fi dacă aș lucra eu la o cofetărie zilele ăstea???) empatie, treci tu și peste asta. E februarie, tot greu e și-l înțeleg. Până-l văd pe stradă – adică înafara spațiului care-i provoacă pofte și amintiri, magazinul ca un fel de madlenă a lui Proust, îl văd așadar, cu țigara-n mână. În mână, în gură, fum, în mână, în gură, fum. Fum iese și din urechile mele, mă simt ca o oală sub presiune. Mă vede, se uită la mine, la ea, o aruncă și mă întâmpină zâmbind. Văd fum. El zâmbește. Eu nu. Să-l cert? Să comentez? Să deschid gura? Aleg să nu. „Cred că totuși am nevoie de ajutor” explică el câteva zile mai târziu. Eu habar nu am ce să fac sau să spun ca să-i fiu de ajutor așa că vă întreb pe voi. Idei? Cum te lași de fumat când vrei să te lași, chiar dacă-ți place de mori? (ce joc de cuvinte inspirat)

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Despre un nefumător care (încă) fumează&8221;

  1. Sotul meu a renuntat la fumat in 2008, gest care m-a ambitionat sa ma las si eu. Eu nu m-am reapucat, in schimb, pentru el e prea greu, pentru ca „imi place atat de mult!” Asa ca din 2008, sotiorul si tigara sunt intr-o continua joaca de-a soarecele si pisica. Cred ca totul tine de ambitie. Iar daca ambitia e mai mica decat pasiunea pt tigara…

    Apreciază

  2. Iti gasesti o motivatie. Puternica. Mai puternica decat tigara; dar sa fie propria motivatie.
    La mine asa a functionat: dupa 16 ani de fumat…..m-am lasat intr-o zi, pur si simplu; se intampla acum 5 ani si aproape jumate

    Apreciază

  3. Varianta mea o sti deja, e tigara electronica. E un lasat de fumat fara sa te lasi de fumat. Desi io m-am lasat un an de zile tot cu ajutorul tigarii electronice. Daca ma intrebi de ce m-am reapucat… pentru ca asta e identitatea mea, de fumator. Sunt nevrotic deci sunt si predispus la dependenta, si sunt perfect constient de toate riscurile asociate fumatului. Poa sa puna astia nu doar plamani negri pe pachete, ci sa te puna sa iti iei singur pachetul dintr-o pereche de plamani negri reali, ca tot bagi mana si scoti pachetul. Revenind, este una din formele de exprimare ale identitatii, cel putin asa o vad. Ca si atunci cand mergi la meciul echipei de fotbal preferate, ca atunci cand ai o masina preferata, o culoare preferata sau o mancare preferata.

    Apreciază

  4. Este mai simplu decat s-ar crede..pur si simplu realizezi ca nu exista motive pentru a fuma,sunt doar iluzii pe care ni le spunem(obisnuinta,nevoia de nicotina,placere).Ca si exemplu,de obicei cand cineva fumeaza,va avea langa o bautura(cafea,suc,vin..)tocmai pentru ca gustul tigarii nu este placut deloc si este estompat de gustul mai puternic al bauturii.

    Eu am folosit metoda Allen Carr,dupa 15 ani in care fumam,ca si majoritatea fumatorilor,intre 10-20 de tigari pe zi.Am fost si la clinica lui,dar pentru mine a functionat cartea;dupa ce am citit-o a treia oara,am facut clickul.

    Sper sa ajute informatiile de mai sus.Nu e greu deloc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s