A fi sau a nu fi Work at Home Mom

Când eram de o şchioapă, îmi doream să scriu cărţi. Şi să locuiesc pe o insulă.
La 16 ani visam să fiu reporter. De război. Nu, nu glumesc. Mă vedeam călătorind prin tot felul de teritorii îndepărtate, mereu pe fugă şi cu o valiză mică pregătită de plecare la cel mai mic semnal. La terminarea liceului am ajuns studentă la Jurnalistică în Cluj.
Pe la 20 mi-am mai schimbat din ambiţii. Visam în continuare să călătoresc dar mi-am mai domolit niţel zburdălnicia şi curajul. Aşa că am început să am vise de carieră. Am dus-o tot aşa până pe la 26, studii, stagii de practică, încercări. Mă vedeam prin ceva corporaţie/ agenţie / multinaţională de la noi sau cine ştie de unde altundeva. Muncă multă, călătorii, familie în doi –ipostaza de mamă ieşea din discuţie. La 27 mi-am cunoscut soţul şi am uitat de toate. M-a luat valul: la propriu şi la figurat. M-am mutat în Grecia, am lucrat pe ici pe colo şi apoi s-a născut Ionuţ. Şi odată cu el, s-a născut şi gândul: vreau să-l cresc. Vreau să fiu cu el zi de zi, să mă bucur de fiecare moment, să nu pierd nici un pas important. Vreau să stau cu el, să simt cu tot sufletul cum e să ai copil(ul de care mă temeam aşa de mult). După doi ani de mămiceală full time, mi s-a făcut dor de Alexandra cea activă şi am dat din coate-n stânga şi-n dreapta, mi-am muncit mintea, am întors-o pe toate părţile. Să fac lucuri utile, să mă simt împlinită profesional dar, dar să rămân în continuare în viaţa lui Ionuţ. M-am uitat în jur, unele mame ştiu să gătească şi valorifică treaba asta la maxim, altele ţes, croiesc, mânuie acele cu îndemânare. Altele dau ore de engleză, franceză, germană sau mai ştiu eu ce (asta e altă opţiune pe care o am în minte). Mie-mi place să scriu. Am început să exersez pe blog şi după mesaje multe de încurajare am pornit proiectul micuţilor pofticioşi. Apoi am revenit la alte povestiri (scrise înainte de Ionuţ), am găsit tot felul de modalităţi de a mă ţine ocupată. De a-mi ţine mintea ocupată. Deocamdată câştigurile (financiare) sunt nesimnificative, dar cred în ce pot să fac. Şi nu aş schimba alegerea făcută pentru nimic în lume.
Work at Home Moms mi-a ieşit în cale ca o alternativă, aşa cum m-am regăsit în multe proiecte, ăsta mi se potriveşte ca o mănuşă. Mă implic şi aici, de departe, e drept, însă cu tot sufletul. Scriu pe suntparinte.ro, vă povestesc şi aici, pe blog şi am pornit lucrul la o carte care, de pe-acum e una din preferatele lui Ionuţ. Cel mai drag critic al meu. Povestiri pentru micuţii pofticioşi o să apară şi în ediţie în limba greacă şi… ce pot să-mi doresc mai mult?

Textul ăsta e parte a unui „FLASHMOB ONLINE” initiat de Asociatia Work At Home Moms Romania. Alte proiecte cucuiete, dar şi informaţii utile, de citit pe site: http://www.wahm.ro
insigna wahm 250

Şi să nu uit: am pus umărul la proiectul ăsta alături de alte mămici minunate. Le găsiţi aici:

Maria Pruteanu
http://scrisoricatreefrem.wordpress.com

Oana Radu Jindiceanu
http://mamaareblog.blogspot.ro/

Liliana Bolbol
http://whatsforlunchlily.blogspot.ro

Ana Baias
http://melaroana.wordpress.com

Joe Popov
http://ozzy.ro/

Oana Mihaela Constantinescu
http://mamicaactiva.wordpress.com/

Valentina Roman
http://valentinaroman.ro/

Andreea Sfarlea
http://www.casutafericita.ro/

Liliana Hamurar
http://www.calendarulmagic.ro/

Ana Maria Mitrus
http://meseriadeparinte.ro/

Cristina Ropotan
http://imaginepeople.ro/

Livia Caciuloiu
http://liviacaciuloiuminea.wordpress.com/

Diana Gamulescu
http://micolino.ro/blog/

Ioana Oancea- OK
http://ecomami.wordpress.com/

Catalina Chingaru
http://sabienlesavon.blogspot.ro/

Ramona Rac-Hristov
http://blog.emma-antonia.ro/

Mona Turcitu
http://mukallita.blogspot.ro/

Madalina Voicu
http://bioarmoniablog.wordpress.com/

Sorina Butcu
https://delirart.wordpress.com/

Anca Balaban
http://www.ancabalaban.ro/

Celena Iordanescu
http://celenaiordanescu.wordpress.com/

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;A fi sau a nu fi Work at Home Mom&8221;

  1. Pingback: A fi sau a nu fi Work At Home Mom | Blogul mamei fericite

  2. Alexandra, a te regasi in copilul tau face parte din esenta oricarei mame. Asa ne-a facut Mama noastra draga, Natura, ne-a dat hormoni din aia `de esenta tare` sa nu o luam pe aratura si sa ne tinem de mogaldetele astea mici si neajutorate, ca apoi, cand invata sa se descurce si ei la treaba cu exploratul si invatatul pe propria piele sa ne reamintim ca mai suntem bune si la altceva: la ajutat lumea sa se schimbe in bine: putin de la tine, putin de la mamicile acestea extraordinare pe care le-ai enumerat, putin, sper, si de la mine. Inspiratie maxima in publicarea minunatelor povesti! Iti admir curajul si devotamentul fata de propriile tale vise. Ele sigur nu te vor trada niciodata daca le ramai fidela!

    Apreciază

  3. Pingback: Unde tare-aș vrea să fiu… | Aventuri în Ouzoland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s