1

Cum să-l îmbrățisezi elegant pe „NU”

Așa cum povesteam și aici trecem prin zile călduroase îmbrăcați în ținute de sezon toamnă/ iarnă. Ionuț nu se lasă dezbrăcat sub nici o formă. Ieri am ajuns la plajă cu prietenul cel mai bun care s-a bălăcit în pantaloni scurți și tricou, ce-i drept, în timp ce Ionuț își vedea de treabă pe lângă el.
photo-16
Al meu fecior și-a udat încălțările și a petrecut mai bine de un ceas pe prosop pentru că „nici gând mami, nici gând să umblu în șosete pe nisip”. La final, a trebuit să umble (pantofii îi erau plini de nisip ud) și a acceptat și o pereche de pantaloni scurți – asta până s-a suit în mașină și s-a acoperit cu o jachetă rătăcită pe bancheta din spate. „În mașină e umbră și la umbră e răcoare. Și mie nu-mi place să fie piciorușele dezvelite.”
photo-15
M-a lăsat fără replică și pufăind de mama focului. Între timp, ajunși acasă, am respirat, inspirat, am organizat un dulap (are efect terapeutic) și am cerut ajutorul. Care a venit (Raluca, ce m-aș face fără tine?) și suna așa. „Ce poți face e să-i spui: Eu vreau să te îmbraci cu tricou și pantaloni scurți, dar bineînțeles trebuie să vrei și tu.” Așa-i că sună ușor?
Seara, la ceas de drăgăleală, reiau subiectul. Îi spun lui Ionuț, tolanit la mine-n brațe, știi am cerut ajutorul pentru că habar nu am cum să vorbesc atunci când te văd îmbrăcat ca de iarnă în miezul verii și mi s-a spus asta. A tăcut. Am tăcut.
Dimineața la opt, pregătire de grădi. Termometrul de pe balcon arată grade multe. El își alege o bluză neagră cu mânecă lungă și pantaloni de trening pufoși. Transpir uitându-mă la el.
– Ioane, serios acum. Chiar vreau să iei un tricou pe tine.
– Mami, îți amintești ce ți-a spus doamna?
Mă opresc cu vorbele-n aer.
– Care doamnă?
– Aia de la care ai cerut ajutorul.
– Da. Îmi amintesc. Vreau să te îmbraci cu tricou, dar, evident, trebuie să vrei și tu, repet eu și zâmbesc tandru.
– Bine. Doar că eu nu vreau tricou și nici pantaloni scurți. Acum mergem?

Tac. Și ies în urma lui.

Anunțuri