Cum să-l îmbrățisezi elegant pe „NU”

Așa cum povesteam și aici trecem prin zile călduroase îmbrăcați în ținute de sezon toamnă/ iarnă. Ionuț nu se lasă dezbrăcat sub nici o formă. Ieri am ajuns la plajă cu prietenul cel mai bun care s-a bălăcit în pantaloni scurți și tricou, ce-i drept, în timp ce Ionuț își vedea de treabă pe lângă el.
photo-16
Al meu fecior și-a udat încălțările și a petrecut mai bine de un ceas pe prosop pentru că „nici gând mami, nici gând să umblu în șosete pe nisip”. La final, a trebuit să umble (pantofii îi erau plini de nisip ud) și a acceptat și o pereche de pantaloni scurți – asta până s-a suit în mașină și s-a acoperit cu o jachetă rătăcită pe bancheta din spate. „În mașină e umbră și la umbră e răcoare. Și mie nu-mi place să fie piciorușele dezvelite.”
photo-15
M-a lăsat fără replică și pufăind de mama focului. Între timp, ajunși acasă, am respirat, inspirat, am organizat un dulap (are efect terapeutic) și am cerut ajutorul. Care a venit (Raluca, ce m-aș face fără tine?) și suna așa. „Ce poți face e să-i spui: Eu vreau să te îmbraci cu tricou și pantaloni scurți, dar bineînțeles trebuie să vrei și tu.” Așa-i că sună ușor?
Seara, la ceas de drăgăleală, reiau subiectul. Îi spun lui Ionuț, tolanit la mine-n brațe, știi am cerut ajutorul pentru că habar nu am cum să vorbesc atunci când te văd îmbrăcat ca de iarnă în miezul verii și mi s-a spus asta. A tăcut. Am tăcut.
Dimineața la opt, pregătire de grădi. Termometrul de pe balcon arată grade multe. El își alege o bluză neagră cu mânecă lungă și pantaloni de trening pufoși. Transpir uitându-mă la el.
– Ioane, serios acum. Chiar vreau să iei un tricou pe tine.
– Mami, îți amintești ce ți-a spus doamna?
Mă opresc cu vorbele-n aer.
– Care doamnă?
– Aia de la care ai cerut ajutorul.
– Da. Îmi amintesc. Vreau să te îmbraci cu tricou, dar, evident, trebuie să vrei și tu, repet eu și zâmbesc tandru.
– Bine. Doar că eu nu vreau tricou și nici pantaloni scurți. Acum mergem?

Tac. Și ies în urma lui.

Reclame

Un gând despre „Cum să-l îmbrățisezi elegant pe „NU”

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: