P.S.

Au trecut aproape trei luni de când scriu și pe suntparinte.ro. Povestesc acolo în fiecare săptămână despre ce mai face Ionuț și eu cu el și-mi place, îmi place mult de tot. Ultima dată am povestit despre animale. Astăzi Ionuț mi-a propus să-i cumpăr măcar niște gândaci, pentru că peștele nu face mare lucru. Înainte de asta povesteam despre băiatul cucuiatul care ține de hainele de iarnă și nu se lasă dezbrăcat sub nici o formă. Între timp s-a și dezbrăcat, de la el pornire și a făcut și baie-n mare. De bucurie că vrea să facă, am uitat și că-i mucos și că tușește.
Cu vreo trei săptămâni înainte povesteam despre culori. Ale noastre, ale oamenilor. Și despre speranțele mele.
Ieri ajung pe la magazinul soțului. Era prin preajmă soacră-mea și vărul de care povesteam, hai să-i zicem Chris.
– Ieri am fost cu Ionuț la depozitele lui Chris. Și era și negrul…începe ea să zică, soțul însă îi taie elanul:
– Negrul ăla are și un nume. Nu-i mai spuneți așa, se răstește el.
Soacră-mea se face mică, mică. Pe Chris îl umflă râsul.
– Acum înțeleg de ce Ionuț îmi explica ieri de zor că toți oamenii au nume și nu e frumos să-i strigăm așa, negrule, adică.
Mă uit la Costas, el la mine, zâmbim cu tot sufletul. Da, există speranță.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;P.S.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s