9

Eu vara n-am somn…

Am un copil căruia nu prea-i place somnul. Nu că aș fi eu foarte somnoroasă, nici plăceri de genul lenevit până la ore târzii n-am, dar uneori, doar uneori mi-aș dori ca Ionuț să fie prieten mai bun cu perna. De când era mic dormea noaptea, somnul din timpul zilei însă l-a sărit mai devreme decât toți cei din generația lui. Puțin după cel de-al doilea an a scos somnul de prânz – și de atunci, rar, rar de tot se mai întâmplă să adoarmă în timpul zilei. Seara merge la culcare de cele mai multe ori de unul singur, dimineața însă îmi dă dureri mari de cap cu trezitul. Orice-am face, șase și juma’, hai șapte-n zilele bune e ora deșteptării. Și rezistă, rezistă până seara. Nu-i mereu în pasă bună, uneori chiar e obosit dar nu s-ar da dus la culcare orice i-am face sau zice. În weekend a rămas la bunici. Duminică i-am găsit pe amândoi trași la față, Ionuț în formă maximă.
– De când deschide ochii până seara nu stă locului o secundă. Cum rezistă? Pe căldurile ăstea? Am stat la prânz și i-am citit un ceas bun și aproape că am adormit pe când el, el de-abia a așteptat să termin. „Gata odihna? Pot să merg în câmp acum?” Seara a căzut răpus dar dimineața nici bine nu s-a trezit că a pornit-o la joacă, îmi povestește bunică-sa.
O înțeleg perfect. Mi s-a tot spus:

Du-l afară, în parc, să alerge, să vezi ce obosit o să fie
Dimineața e la grădi, stau în curte aproape două ore, la prânz vine acasă și ne pornim – ba în curte la bunica, ba în parc, ba pe la vreun prieten. La final eu nu mai văd nici drumul, el rezistă.

Mergeți la mare, la plajă, apa-i obosește pe toți copii
Dimineața, cu pauză la prânz, fără somn, după amiaza alte trei ceasuri printre valuri, eu mai că nu adorm la volan, el rezistă. Și mai și dă din gură tot drumul.

Culcă-l mai târziu
Am încercat-o și pe asta, pe sistemul grecesc, vara nimeni nu doarme. Același rezultat, aceași oră de trezire, un Ionuț extrem de morocănos. A adormit la prânz și orele dormite le-a scăzut în dimineața următoare. Credeți-mă, cinci juma’ nu-i o oră faină.

Culcă-l mai devreme, să nu fie așa de obosit, sigur doarme mai mult dimineața.
Nu funcționează.

Nu-l lăsa la televizor prea multe ore, mai ales înainte de culcare.
Ionuț se uită la desene animate undeva între jumătate de oră și o oră pe zi. Și nu în fiecare zi. Ori se uită, ori ba, se trezește tot la fel. Devreme.

Nu-i da dulciuri, ciocolată, produse cu zahăr mult.
Nu-i dau. Prima dată a mâncat zahăr după doi ani, dulciuri nu mâncăm nici noi prea multe, trec zile bune fără desert sau snacks-uri. Alimentația nu cred că are nici o vină.

Explică-i importanța somnului. Dacă e obosit e sâcâit, nu are poftă de joacă etc.
Cred că dintre toate cele povestite mai sus, pe asta o fac eu cel mai des. Degeaba. „Nu mi-e somn, nu-mi place să dorm, am treabă.” Răspunsurile lui Ionuț. Și evident, preferatul meu: „Tu poți să dormi dacă vrei. Eu o să mă joc liniștit aici. Cu ciocanul.”

Ieri seară a adormit puțin după zece. Când ora lui obișnuită de culcare e mai devreme. Trezit puțin după șase, ajunge acasă la prânz îl simt că-i doborât. Mă pun să-i citesc în speranța că-l ia somnul. Mă ia pe mine, Ionuț rezistă. Încerc să-l conving.
– Ioane, de nu dormi eu la plajă nu mă duc după amiază. Că-mi adormi în mașină și sigur se lasă cu tărăboi la trezire.
– Nu-i nimic, mergem altă dată, răspunde el foarte concentrat la ceva piese de LEGO.
– Dar chiar nu vrei să mergem?
– Vreau să mergem, dar nu vreau să dorm.
– Păi fără somn, nu există mers, exclam eu deja iritată.
– Păi atunci nu mergem.
Trăncănesc de una singură și mă retrag în camera mea.
Aveți cumva un secret în a-i face pe cei mici să doarmă puțin, doar puțin mai mult dimineața? Nu de alta dar ca să-mi beau ceaiul în liniște și ca să funcționez la cote decente – adică să nu fiu isterică o zi întreagă, e musai să mă trezesc măcar cu o oră înaintea lui. Și-n ritmul ăsta, în curând nu mai dorm deloc 🙂

Anunțuri
0

Unde tare-aș vrea să fiu…

Sâmbăta ce vine, 12 iulie adică, mamele ce lucrează de acasă (vă amintiți că v-am mai povestit eu de inițiativa WAHM România) îți dau întâlnire la un târg. Primul târg de acest fel, despre care cu siguranță se va povesti zile multe, în lung și-n lat. Aveți șansa să cunoașteți mămici pline de idei,să le descoperiți produsele și creațiile, să participați la ateliere (pe cel de pâine eu una nu l-aș rata! Dar de fapt, ce spun? Toate-s unul și unul!) sau doar să petreceți o dimineață în companie aleasă.
Să nu uit, în cadrul târgului vor începe și filmările pentru primul documentar despre fenomenul WAHM România.
Stau și-s ciudoasă că nu mi-am organizat mai bine escapadele spre România, că tare aș mai fi vrut să fiu alături de oameni ca ăștia. Să dau iama printre produse și să mă laud și eu cu ale mele…Dacă voi sunteți prin București, nu ratați. Purtați-mă și pe mine-n gând.

targ

ateliere

5

Si au fost cinci zile…

Am avut o săptămână plină. De oameni faini de acasă, de copii veseli și cu chef de joacă, de o vacanță-n vacanță – că doar ce-i viața mea, nu o vacanță continuă la mal de mare și cu picioare-n nisip?

Marți noaptea au ajuns. Ionuț de nerăbdare a început să se pregătească de cu dimineață.
– Nu pot merge la grădi, îmi vin musafiri, povestește el cui are chef să-l asculte. Mami, azi stau cu tine și așteptăm împreună.
Seara e doborât de oboseală dar mă pune să-i promit că dimineață sunt copii în „patul de jos”. Musafirii ajung, îi împart prin casă, dimineața mă trezesc sunete de piciorușe goale pe hol. Începe veselia. Mic dejun la comun, dimineață la plajă, cine vrea să doarmă la prânz? Glumești??? Vine seara, ai noștri prunci nu se lasă duși la culcare. Ionuț stă-n patul de sus și privește la pitica musafira.
– Mami, eu nu pot să dorm dacă nu o văd pe fetiță.
– Care fetiță? întreabă mirat fratele celei ce i-a răpit inima lui Ionuț.
Pe mine mă umflă râsul, râde și ta-su, așa cum râde un tată de fată. Cine știe, știe. Fata urcă-n patul lui Ionuț, se liniștesc.
– Dacă ești lângă mine, dorm. Și te văd. Și dimineață ne trezim și iar te văd.
– Da, o să fiu aici și o să mă vezi, spune micuța. Nu plec nicăieri.
Chestiuni serioase, ce știți voi.
După vreo douăj-de ori de intrat în cameră, hai măăăă, dormiți, adorm cu toții.
Urmează zile de joacă și veselie. Plajă, mare, soare, miroase a vacanță, mie-mi miroase a Timișoara.
Azi de dimineață se fac bagaje. Tristeți. Ionuț merge la grădi.
– Mami, am făcut schimb de jucării cu ei. Pentru că mai puțin și mergem la buni Maia și îi vedem și pe musafirii noștri.
Casa-i goală. Numărăm. O lună și încă zece zile.

photo 1

photo 5

photo 2

photo 3

photo 4