Acești microbi de peste tot

Am dat peste articolul ăsta de cu bună dimineață și râd, râd și nu-mi vine să mă opresc. Un râs de ușurare - cum că nu doar mie mi se întâmplă minuni din astea, nu sunt singură și ce bine e. O pățanie asemănătoare îmi stă de multă vreme-n minte și m-am tot codit de... Citește în continuare →

Reclame

Cărțile lui Ionuț

Aveam de multă vreme-n minte un astfel de top. O prietenă dragă mi-a dat un imbold și azi am găsit pofta ce-mi lipsea. Despre cărțile mele am scris aici - la începutul anului, despre ale piticului nu. Pentru că suntem o familie de cititori, crețul cu ale lui, eu cu ale mele, greu ar fi... Citește în continuare →

Am doi obraji dulci …

Și m-am trezit eu azi cumva cu capsa pusă și am ținut-o tot așa întreaga zi: mi-am pierdut portofelul, l-am regăsit, m-am pus la birou să scriu pentru că mi-a venit o idee trrrăăăzzznet, m-am ridicat două secunde să înfulec o plăcinta cu spanac (făcută de soacră-mea, o minune, ce mai) și pe când să-mi... Citește în continuare →

unu’ vesel și unu’ … nuștiucum

De când am ajuns înapoi, acasă dulce casă-n Grecia, s-au petrecut printre altele, două episoade: unu care m-a pus pe gânduri, altul care m-a făcut să râd. Încep cu primul. L-am dus pe Ionuț la pediatru, tușește deja de vreo trei săptămâni, nu tare, nu des, dar suficient cât să-mi pun eu semne de întrebare.... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: