Am doi obraji dulci …

Și m-am trezit eu azi cumva cu capsa pusă și am ținut-o tot așa întreaga zi: mi-am pierdut portofelul, l-am regăsit, m-am pus la birou să scriu pentru că mi-a venit o idee trrrăăăzzznet, m-am ridicat două secunde să înfulec o plăcinta cu spanac (făcută de soacră-mea, o minune, ce mai) și pe când să-mi reiau gândul de unde l-am lăsat, ia-l de unde nu-i, am ținut-o tot în veselii cu un Ionuț pe care ba îl doare burta, ba vrea să se odihnească, ba îmi târăște toate pernele prin toată casa și caută cuțite să despice burta balenei (în traducere pentru noi, adulții, fotoliul meu!).
Am fost plecați în vizita la bunica, ajungem acasă, eu car plase cu tot felul, Ionuț trage de mine și de timp, îl trimit „direct și fără discuții, Ioane!!!” în vană (a cărat pe puțin un kil de noroi din curte!) el bombăne, eu insist și mă port cu el de parcă ar fi cățel – „Hai, dă jos bluza, pantalonii, nu mai sta, bai da’ cât poți să te miști de încet!” Mi-e cald, mi-e somn, visez la altă plăcintă, Ionuț miaună, miaun și eu, țipă, țipăm amândoi și brusc, așa, ca la o mișcare de buton: liniște. Se uită foarte serios la mine, parcă-mi intră prin pori. Eu tac și ma uit la el, el continuă să mă fixeze cu privirea.
– Ia să vedem, cât sunt de dulci obrăjorii ăștia ai tăi, spune el și zâmbește. Mmmmm, mami ai cei mai dulci obrăjori, îmi vine…. îmi vine să-i mănânc! Mmmmm, să-i măăăănânc!
Mă uit la el și am impresia că nu aud bine. Serios. Fac ochii cât cepele. La propriu.
– Ce tu uiți, măi draga mea, așa? Ce te uiți? Cu ochișorii ăia drăgălași și obrăjorii tăi cei dulci? Ia vino aici să gust eu obrăjorii cei dulci!
Și smac, smac, mă pupă cu zgomot. Și trece pe lângă mine, în drum spre vană. Îmi ia câteva minute bune să-mi revin și cred că încă nu mi-am. Între timp a făcut baie și-a ales un desen animat și se bucură de o seară liniștită. Ceea ce vă doresc și vouă și ceea ce probabil o să am și eu, evident, după ce-mi revin.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: