Dragi vechituri

Cine mă cunoaște bine, știe cât sunt de fascinată de vechituri. Cât de mult îmi place să le descopăr și să le aduc acasă. Între noi fie vorba, pentru mine nu-i bucurie mai mare decât să mă plimb prin magazine cu tot felul de obiecte prăfuite care-și caută stăpâni noi. Am ochiul format deja, când intru în vreo casă unde mă întâmpină miros de naftalină, ridic antenele și nu o dată am dat peste obiecte frumoase de mi-a săltat inima de bucurie nu alta. Socrii mei cei greci s-au obișnuit cu „excentritățile” mele, soțul e pe aceași minte și pe cârcotași nu-i prea bag în seamă. Pentru că în Grecia vechiturile de care vorbesc eu, nu prea sunt la modă și nici nu prea cred că vor fi în curând, în ciuda crizei care le-a mai domolit ieșirile.
Eu nu vorbesc aici de piese clasice și scumpe, mobile noi de câteva zile dar lucrate ca să pară vechi, eu am în minte obiecte aruncate, unele stricate dar demne de reparații capitale, de second hand-uri nu neaparat în cea mai bună condiție, lucruri cărora le pot da o nouă întrebuințare, o nouă casă, o nouă viață. Ieftine, uneori gratis. Bucăți uitate, dezmembrate, piese vechi care au o poveste. Știați că ador poveștile lor?
La noi în casă astfel de lucruri stau la loc de cinste. Am multe dar cele mai dragi sufletului meu sunt ăstea:

masa verde

Masa cea verde care până la urmă și-a găsit pereche. Scaunul pereche. Am povestit despre ea în urmă cu ceva timp, mult timp. Scaunul l-am găsit din întâmplare, aruncat într-un colț în casa de vară a bunicii Sofia. Cu un picior rupt și altul strâmb, a primit îngrijiri. Acum stă demn și drept în biroul meu de acasă.

scara

Scara din bucătărie. Visam la ea de multă vreme. Chiar mă gândeam într-un timp să caut un model pe care vreun tâmplar priceput să-l poată realiza într-o clipită. Dar am avut noroc: un prieten de-al crețului se pregătea să o arunce și mai mare bucurie nu putea să-mi facă. Vopsită și accesorizată cu niște detalii „noi” stă la loc de cinste pe domeniul soțului, bucătăria.

masa de la cluj

Masa rotundă. A ajuns la mare și la soare tocmai din inima Ardealului, de la un frate de-a lu’ buna de la Cluj. Unchiu’ Ion, un personaj fascinant, mereu cu o poveste – Doamne, ce-l mai chinuiam când venea în vizită! Voiam să aud povești din copilăria lor și dacă se pornea la vorbă cu greu îi dădeam drumul să plece. Cred că ar fi tare fericit să vadă că e cineva care se bucură de masa lui (Doamne feri s-o fi aruncat!). Veioza de pe ea e culeasă de la soacră-mea, mi-e dragă tare.

jaluzele

Jaluzelele de lemn sunt de departe, preferatele mele. Aici fiecare casă veche are și mie una tare-mi plac. Le-am găsit aruncate lângă o vilă ce se renova. Au înlocuit minunile ăstea cu jaluzele de plastic. Să fie sănătoși dar eu astfel de păcate nu aș face. Așa că am cerut voie să le iau (m-am dat drept artistă, cică am nevoie de ele la un proiect!), le-am cărat în spate (la propriu) și le-am găsit întrebuințare. Te întâmpină când intri-n casă și mie una îmi râde sufletul când le văd.

frigiderul

Și nu în ultimul rând, bijuteria găsită de creț, că doar v-am spus că și lui îi plac, un frigider de acu’ foarte mulți ani, din lemn. L-a găsit aruncat la gunoi și fără să stea pe gânduri l-a urcat în mașină și l-a dus la un tâmplar. A renăscut și stă la loc de cinste: are în grijă sticle cu tot felul de minuni de beut.

Ăstea-s doar câteva. Unul și unul, toate dragi mie. Nouă. De ceva timp caut și altele, ca de exemplu un cuier din ăla vechi, de pe vremuri, din lemn, rămuros. Cu spațiu pentru umbrele cu tot. Și răzuit de culoare să fie, și ciuntit, nu-i bai. Îl reparăm de-l găsim. Vreo idee … unde?

Reclame

4 gânduri despre „Dragi vechituri

Adăugă-le pe ale tale

  1. Reblogged this on and commented:

    Mi s-a trezit nostalgia. Am primit azi un pachet mare și gras de cărți vechi (www.betterworldbooks.com e sursa mea de încredere) și mi-am amintit cât de mult îmi plac lucrurile ăstea. Am pus deja pe lista de dorințe o bancă din lemn de care aveau bunicii în fața porții, la țară, un cuier cu picior și ramuri și câteva rame de poze. Voi aveți pasiuni din ăstea?

    Apreciază

  2. Pingback: La mâna a doua |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: