O sâmbătă cu capac

Aici a început furtuna de azi noapte și ploaia mocănită nu s-a mai dat dusă. Perspectivă sumbră de când ne-am trezit: stăm în casă – că ș-așa-i mucos (da, din nou). Fiul meu care e un băiețel minunat și care cooperează de mai mare dragul și-a găsit de lucru: puzzle și lego. Eu mi-am căutat de lucru și m-am învârtit ca un leu în cușcă (fără să fac mare lucru și cu siguranță fără să fac nimic din ce e pe listă de așteptare). Pe la prânz decid că oricum nu mai fac nimic și mă așez în cuibul de citit din camera lui Ion. El se joacă, mai zice una, mai zice alta, ipotetic, o situație de care orice mama cu scaun la cap ar fi profitat la maxim întru relaxare. Eu o dau cu bățu-n baltă.

– Da’ ce tot trântești cuburile ălea?
– Am construit o casă și a luat foc și se dărâmă, îmi explică Ionuț.
Îmi văd de carte. Vorba vine.
– Băi serios acum, dar chiar tre’ să faci așa gălăgie? (nu uitați EU sunt în camera lui!) Și de ce scoți și lego și șine de tren și mașini? Iar e haos aici.
Evident, mă ignoră (și bine face). Scoate și alte lego (din ălea mici, groaznic de dureroase mai ales noaptea, pe picioare goale). Eu încerc să citesc. Bang, zdrang, bang. Sar ca arsa, arunc și cartea din mână.
– Serios acum, e imposibil să citesc aici! (Are you f****ing kidddin’ me??? zice mintea mea de pe urmă)
Ies val vârtej, mă duc la mine-n fotoliu. Citesc vreo trei pagini, aud cum departe, dar nu chiar așa de departe se golesc cutii de lego. Pe cuvântul meu de onoare și nu glumesc (cu siguranță sunt bolnavă!) că simt că mă ia cu amețeli. Nu suport să văd chestii aruncate și amestecate și împrăștiate. Piese mici, mici de lego împrăștiate peste mașinuțe și șine de tren și alte lego mai mari. Mă sufoc. Serios. Stai dracului jos și citește-ți cartea. Numără până la zece. Respiră, inspiră. Copilu’, minunea asta de copil te lasă-n pace, se joacă și ție-ți arde de organizări. Arunc cartea. O ridic. O arunc, o ridic. Zdragn, bang și aud altă cutie care-și prăvălește conținutul pe podea. Uit de toate și plec în cameră cu o falcă-n cer și alta-n pământ, rușine să-mi fie. Ion mă privește și are pe față un zâmbet din ăla, știți voi.
– Mă joc, spune el.
– Văd, spun eu și încep să strâng jucării. (serios, sunt bolnavă, probabil că am nevoie de ajutor specializat)
Evident, mă apuc de bombănit că doar nu aș fi eu de mi-aș ține gura, eh, că m-am săturat de strâns (da’ cine te pune??? spune tot mintea de pe urmă) că nu se poate să te joci așa împrăștiat (zău??? spun eu acum) că eu nu mai suport să le văd pe toate aruncate (atunci stai în cealaltă cameră!!! strig din toți rărunchii la Alexandra de acum o oră!) că una și alta și pune mâna și strânge și tu. Liniște. Ion se uită la mine foarte serios și la fel de serios îmi spune:
– Eu nu vreau să strâng, vreau să mă joc!
Tupeistule, așa că mă apuc de șuierat și strâng. După ce umplu vreo două cutii, mă relaxez instant (v-am zis că ajută, doar sunt bolnavă, recunosc!)
– Uf, ne-am cam certat, șontânc, șontânc o dau eu întoarsă ca o mamă (i)responsabilă ce sunt, mai că nu-i pun lui rucsacul cu vină-n spate (și ce-aș mai face-o!)
– Da, răspunde Ion cu jumătate de gură.
– Hai să strângem lego, spun eu înviorată. Te ajut.
– Ba nu, zice el. Eu te ajut.
– Păi cum să mă ajuți tu? Că doar tu le-ai împrăștiat și eu te ajut să strângi.
– Dar eu nu am vrut să strâng, tu ai vrut așa că eu te ajut, explică Ionuț al meu (și dreptate are)
– Nu, sunt jucăriile tale și camera ta și eu te ajut pe tine (că prostu’ nu e prost destul dacă nu-l arde să aibă ultimul cuvânt)
– Tu acum ai chef de ceartă? Eu te ajut să strângi și apoi ne vedem de treabă, zice Ionuț al meu și cu asta îmi închide gura. Măcar de-ar rămâne așa. Îl las să mă ajute să strâng și simt cum mi-am mai găsit un capac (ăla primul, e crețul 🙂
– Acum că te-ai linștit, du-te și citește și lasă-mă să mă joc.
V-am zis că are patru ani și șapte aproape opt luni? (și eu imediat 34 da’ nu asta-i relevant)

Anunțuri

Un gând despre &8222;O sâmbătă cu capac&8221;

  1. Pingback: Sâmbăta asta nu-i ca aialaltă | Aventuri în Ouzoland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s