Dimineața bună de cu seară se cunoaște

Pe mine ieri dimineață m-a trezit crețu’. Am avut o noapte din aia de mi se derulau pe ecranul minții tot felul de chestii – cred că am cam exagerat cu statul în fața monitorului săptămâna trecută și așteptam, fără somn, să se facă dimineață. Am adormit într-un final și m-am tot trezit: pe la 1, apoi pe la 3, apoi la 5. La 7 juma’ mă zgâlțâie soțul – La ce oră mergi la vot? Am sărit ca arsă (ca să înțelegeți, eu în fiecare dimineață deschid ochii între 6 și 7. Fără alarmă, fără ajutor!), în douăj’ de minute am fost gata și am pornit să culeg românii. Că doar m-am oferit să-i duc la vot cu mașinuța mea made in Germany (semne, semne!).: 100 de kilometri între noi și urnă, un ceas și ceva pe drum. Durere de cap și ochi umflați – dar oamenii veseli și cu chef de vorbă le-au compensat. Am stat la coadă – așa, ca peste tot, dar mai puțin timp, am întâlnit prieteni și fețe cunoscute. Când am predat ștampila – mamă, cu ce poftă am aplicat-o! lângă mine a ajuns și un domn care tocmai primise o  carte de-a mea. Doamna din comisie o vede și-i spune: „Avem și noi cartea!” Mă umfă râsul – de bucurie, cum altfel, ea mă observă, îmi zâmbește și adaugă – „Ți-am făcut reclamă pe grupul mămicilor din Grecia!” Îi mulțumesc – mai că nu sar prin secție, zâmbetul mi-e până la spate.

Mă domolesc cu entuziasmul când ajung acasă unde bietul Ionuț mă aștepta toropit – cu febră. Am petrecut o duminică tare lungă: cu piticul la noi în brațe, pe rând, eu cu nasul în monitor alternând cu telefonul, cu discuții acasă, la mama și la tata, cu emoții de parcă așteptam rezultatele unui examen. Au venit, noaptea târziu, de nu m-aș mai fi dat dusă la culcare. Nici n-am apucat să dorm prea mult – siropuri, friguri, febră și mai mare, dar peste toate ăstea o stare de liniște și bine ce m-a cuprins.

De ce îmi mai pasă de ce se întâmplă acolo, veți zice? Că doar nu-i gând de revenit în țară (n-am plecat de greu, am plecat de dragoste!) Simplu: pentru că de două (trei, patru, cine mai numără?) ori pe an aștept să vin la voi. Vreau să vin cu inima deschisă și să-i văd pe cei dragi fericiți. Și pentru asta, doar pentru asta, m-aș mai duce o dată (de două, trei, de câte ori e nevoie!) și pentru asta, doar pentru asta, accept să-mi aduc în pragul disperării toate prietenele compatrioate de p-aici, care nu au mai votat până acum și s-au lăsat convinse să-și petreacă dimineața de duminică la mine-n mașină și încă un ceas la Ambasadă! Clar?

photo

Reclame

Un gând despre „Dimineața bună de cu seară se cunoaște

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: