Când patu-i un vapor…

Ieri povesteam cum dimineața bună de cu seară se cunoaște și adevărat grăiam. Azi sunt ursuză și somnoroasă (nimic neobișnuit pentru cum sunt eu dimineața, doar că multiplicat de vreo zece ori) și asta doar pentru că am avut o noapte cum nu doresc nimănui.

Ionuț a mers la culcare pe la 7, febra de ieri l-a doborât devreme. Pe la 9 juma’ l-am urmat doar pentru ca la 12 să mă trezească tremuratul lui. Tremura și clănțănea, termometrul îmi arăta un 38 cu 4 ce a urcat în câteva minute la 39. Siropuri, comprese, vreau în brațe, schimbăm două bluze, se liniștește. Cum se liniștește el, începe să tremure casa. Când zic să tremure, sunt blândă-n explicații. Să se clatine. Așa cum stau întinsă pe spate, cu mâna în jurul lui Ionuț simt cum ne scuturăm – aud farfuriile din bucătărie și pe creț strigând „Nu vă mișcați!” Glumește? Unde să mă duc?

– Mami, mami, a fost ca-ntr-o barcă! comentează Ionuț (e clar, siropul de febră și-a făcut efectul, copilul prinde puteri)

Eu încerc să spun ceva dar nu iese, nu iese.

– Mami, ca pe un vapor, ce a fost asta? De ce ne-am scuturat așa? A aruncat ancora?

– A fost un cutremur, încerc eu să-i explic.

Apare și ta-su (care în nopțile de boală nu doarme cu noi, patul de 2.20×2.40 nu e incapator in 3 daca te-ai invatat in 2, și bine zice!).

Ne liniștim. Se aude doar vocea lui Ionuț și pe mine mă trec fiori – asta pentru că, așa cum știe toată lumea, sunt o mare fricoasă.

– Mami, ce-s ălea fantome? Că era una mică pe aici și o căuta pe mămica ei.

Crețul pricepe o fărâmă din cele spuse și cască ochii alături de mine. Nu apucăm să zicem nimic, urmează alt cutremur. La fel de zguduitor ca primul. Sau poate chiar mai puternic, candelabrul se clatină și sunetul ușilor care scârțâie e înfiorător. Nu știu cât durează, mie una mi se pare o veșnicie. Simt mâna fierbinte a lui Ionuț pe mine, „Mami, să nu-mi dai drumul!”. Nu-i dau. Stăm toți trei și așteptăm.

– Mami, acum se aude un zgomot puternic de elicpoter! Cred că i-a explodat motorul și de aia s-a scuturat casa!

Mai zice el ce mai zice și zice vreun ceas și încă o jumătate, ba de elicopter, ba de fantome și într-un final a adormit pe mine, la propriu, Eu până să cad lată, am mai simțit două, trei reacții mai mici, sunet de apă față de valurile ălea două de dinainte. Mă socializez cu alți speriați.Și într-un final, adorm.

M-am trezit amorțită și amețită. Ionuț vesel, își amintește excursia cu vaporul de azi noapte și deocamdată nu are febră. La știri vorbesc de cutremur de 5.5, 5.3, la 30 de kilometri de noi. Nimic de elicoptere și nici de fantome, dar eu nu o să-i spun nimic lui Ionuț.  Nu de alta, dar acum repară motoare și pe mine mă lasă-n liniștea mea și a ceaiului. ‘Neața!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Când patu-i un vapor…&8221;

  1. Pingback: 5.3 la 4:09 |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s