2015 fără o zi

Final de an, ultima zi din 2014, concluzii, amintiri. Pentru că-i casa plină și-i gălăgie nebunească, gânduri scurte: Cum a fost anul ăsta? Bun. Chiar foarte bun. Plin de poveșt, proiecte noi, proiecte gândite și rostite cu voce tare și la început de drum. Cu prieteni dragi, foarte dragi pe care i-am avut aproape. Și... Continuă să citești →

Reclame

Premieră

După ce am trăit zile ca-n sâmbăta de pomină, ați crede că mi-a pierit cheful de copii în vizită. Da' de unde și vezi de treabă, ce-am testat acasă a fost cu copii greci, musai, musai să văd care-i situația cu cei de-ai mei. Pe sâmbătă seara l-am programat pe prietenul de pentru totdeauna a... Continuă să citești →

Servicii ca-n palmă (made in Romania)

Nu știu dacă prin preumblările mele prin lumea largă mi-a fost dat să întâlnesc vânzătoare/ chelnerițe/ prestatoare de servicii publice mai ... cum să spun acum fără să jignesc pe nimeni? - mai ciufute și mai plictisite decât cele din țara mea de baștină. Eu sunt o persoană relativ greu de scos din sărite. Și... Continuă să citești →

Supărarea de aici nu-i ca aia de acasă

Azi am ajuns la concluzia că prefer un Ionuț furios în Grecia unui Ionuț furios pe străzile din Timișoara. Când spun furios, părinții de pui mici probabil mă înțeleg cel mai bine: urlat din toți rărunchii, lacrimi mari și nici o urmă de idee despre de la ce a pornit și ce-aș putea face să... Continuă să citești →

Cărți pentru Ionuț

Suntem în vacanță, în România de aproape două săptămâni și-i bine, tare bine. Am dat deja iama-n librării și am făcut plinul de cărți pentru anul ce va să vină. Pentru mine mai puțin - pe considerente financiare mai nou prefer să cumpăr cărți second hand chiar de-s în limba engleză, pentru Ionuț însă am... Continuă să citești →

Poveștile mele

Anul trecut pe vremea asta eram plină de entuziasm: urma să lansez prima carte de povești pentru copii, la Timișoara, Cluj și Arad. Emoții mari, întâlniri cu oameni dragi, momente frumoase, frumoase de tot. Un cadou de Crăciun venit mai repede. Anul ăsta am pus umărul la proiectul Mame de Poveste, altă idee, alt entuziasm,... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: