Servicii ca-n palmă (made in Romania)

Nu știu dacă prin preumblările mele prin lumea largă mi-a fost dat să întâlnesc vânzătoare/ chelnerițe/ prestatoare de servicii publice mai … cum să spun acum fără să jignesc pe nimeni? – mai ciufute și mai plictisite decât cele din țara mea de baștină.

Eu sunt o persoană relativ greu de scos din sărite. Și chiar de mă scoți, îmi întind limitele și rămân politicoasă până-n ultima clipă, moștenire de la mama, ce să-i faci. Dar nu de puține ori am simțit cum mi se adună-n tâmple zvâcnirea și repede, repede am băgat mâna-n buzunar să nu carecumva să-mi zboare lin spre nasul vreunei deranjate de întrebările mele. Oh, și nu de puține ori, mi-am mușcat gândurile să nu le dau voie să iasă și să stropească vorbe grele și, nu-i așa, nepotrivite unei bine crescute ce sunt (și tare aș vrea să nu fiu chiar tot timpul).

Azi am profitat de prezența lui buni Maia ca să-mi fac de cap prin magazine. Listă scurtă și la obiect, cu puține ieșiri din grafic. Mi-a ieșit în cale doar o rochie ce s-a nimerit a fi exact pe măsura mea, aruncată printre niște alte chestii neinteresante. Am considerat-o semn și am pus-o-n coș. Am mai cules niște pantaloni pentru Ionuț și m-am apucat să caut niște inele pentru o prietenă de-a lui Ionuț. M-am sucit, m-am învârtit, am discutat și cu mama fetei, am găsit ceva dar nu era ceea ce căutam și, evident, îndrăznesc să mă adresez unei domnișoare cu ecuson.
– Ăstea-s inelele!
– Știu, le-am văzut, îi explic eu. Eu caut un set pe care l-ați avut zilele trecute.
(întreaga conversație se desfășoară în timp ce ea aranjează niște haine și eu mă strecor după ea printre rafturi)
– Dacă nu e acolo, nu mai avem!
– Ok, mai aveți și pe altundeva inele din ăstea? mai încerc eu o dată, promit, ultima dată.
– Draga mea, dacă nu sunt acolo unde-s inelele, nu mai avem și gata!
Mă fac mică, mică de tot. Pe moment mai că nu-mi cer scuze apoi simt un fir de fum cum iese din urechi. Dar tac și plec.

Ajung pe la alt magazin unde o prietenă a lăsat ceva pentru mine și eu trebuie doar sa intru, să cer și să plătesc. Evident, nimeni nu mă bagă-n seamă, apoi nimeni nu știe nimic, ce ne-am face fără telefoane, rezolvăm cu vreo trei oftaturi lungi de parcă domnișoarele erau responsabile și cu producerea obiectului în sine. Simt cum fumul ce iese din urechi e tot mai gros. Dar tac.

Niște pantofi de vis îmi mă salută dintr-o vitrină. Strâng din dinți și trec pe lângă ei fără să le dau atenție, dar șireturile mă trag înapoi și mă bagă-n magazin. Mă uit, se uită, mă uit, se uită, deschid gura.
– 39 aveți? Sau 40?
– Stați să mă uit, zice fata și pentru o secundă am impresia că a căscat.
Mă uit la preț – nu-s chiar motiv de căscat dar o fi avut și ea o noapte lungă, de ce s-o judec?
Vine după vreo 5 minute cu pantofii, îi trântește lângă mine (la propriu!) și se așează pe un scaun după pult. Probez, calculez, o întreb încă o dată cât costă.
– 279 dar au reducere de 20%.
– Asta înseamnă…. zâmbesc eu rugătoare.
Răspunsul vine cu ochii dați peste cap. Serios. Cer să mai probez o dată 40-ul, revin la 39, dânsa bate din picior. Îmi plac de mor dar individa e cireașa de pe tortul vâzătoarelor impertinente. Petrec 5 minute cu cele două perechi – între noi se înfiripă ceva, serios, nu i-aș mai scoate și deja vizualizez vreo trei ținute cu ei, îi vreau, e clar. Îmi dau seama că și de-s reduși nu am destui bani la mine. Strâng pantofii, îi duc fetei, îi trântesc (la propriu) langă ea și-i mulțumesc luându-i din zbor întrebarea:
– Îi cumpărați?
– Da, dar nu acum.
Tace. Tac. Plec făcând calcule-n cap și-mi promit să revin. Las în urmă fum gros dar deja parcă nu-mi mai pasă. Vreau pantofii ăia mai mult decât aș vrea să o enervez pe domnișoară cu vreun comentariu bine țintit (pot uneori și din ăstea…)

Reclame

3 gânduri despre „Servicii ca-n palmă (made in Romania)

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: