Atenția distributivă și lipsa ei. Și muffins.

Nu știu voi cum sunteți dar eu am mari probleme cu atenția distribuitivă. De fapt, ce zic probleme? Problemele apar dacă o ai. Eu una nu o am. Deloc. Lipsește cu desăvârșire. Nu mă pot concetra în mai mult de două direcții orice aș face. Cică-i chestie de exercițiu – o fi, probabil că nu le fac eu bine (exercițiile adică).

V-am mai povestit și altă dată, eu de-s la volan nu pot să vorbesc. De-s la volan și vorbesc și mai trebuie să o fac și-n altă limbă în timp ce Ionuț vrea ceva și-o cere-n românește sunt pericol public. De-s acasă și mă prinzi, de exemplu, în elan de cofetar, cel mai bine ar fi să nu-mi vorbești deloc. Să măsor cantități, să arunc un ochi pe rețetă, să te aud că-mi vorbești și să pornesc și mixerul e un proces ce mie una-mi trezește nevoi de medicație. Nu glumesc.

Sâmbătă am profitat de faptul că Ionuț e până-n gât în plastilină și am pregătit terenul pentru niște muffins. Cu mintea la musafirii de duminică, m-am apucat de lucru. Organizat, așa cum îmi place. Măsurat, pus în boluri pe culori, ordonat, de zici că mă pregăteam de filmare. Dau drumul la mixer, îl opresc brusc. Fug să închid ușa la bucătărie. Prea târziu. Domnișorul Știetotnu-iscapănimic apare într-o suflare.

– Ce faci aici?

(eu încerc să țin ușa cu piciorul, poate poate se dă bătut)

– Lasă-mă să intru și să văd!

– Fac niște muffins, răspund eu și mă las păgubașă.

– Aaaaa, îmi place să fac muffins!

(sunt convinsă!)

– Vreau să te ajut!

– Mulțumesc, nu-i nevoie!

– Dar eu chiar vreau!

Intră în bucătărie și-și trage scaunul. Îi observ pantalonii. Sunt invers.

– De ce ți-ai pus pantalonii așa?

– A avut loc un accident și… așa-s ca de bucătar. Pantaloni de bucătar. Eu ce fac? Să torn făina în bol?

– Nu, nu pui mâna pe nimic până nu-ți spun eu!

(deja simt cum mă trec toate apele, ce fac? nu mai durează mult și o să mă isterizez a neputință, o simt)

Încep eu să amestec ingredientele,mă ajută și el, dă p-afară jumate din făina măsurată (bolul e prea mic!), se grăbește să-mi aducă uleiul, varsă și din el. Mintea-mi galopează, trebuie să-i găsesc de lucru:

– Gata, uită un bol pentru tine să faci tu o supă de fructe de pădure!

Începe să amestece, îmi cere ba una ba alta. Vorbește singur.

photo 2

– Delicios. Acum vreau și piper și sare și fulgi de porumb și făină.

photo 3-1– Stai să gust!

photo 4 (2)– Vreau să pun și detergent de vase!

– Ce să pui???

Ajung la concluzia că nu-mi pasă ce amestecă atâta timp cât pot să-mi fac treaba în pace.

– Pune, dar după aia nu mai guști!

– De ce? Că-mi ies baloane pe gură?

Râdem amândoi și ne terminăm treaba.

– Vezi, mami, ce bine lucrăm noi împreună?

Chiar așa…

photo 1

Anunțuri

Un gând despre &8222;Atenția distributivă și lipsa ei. Și muffins.&8221;

  1. 😀 nici eu nu stau bine cu atentia distributiva, dar cica s-a demonstrat stiintific ca nu exista, deci suntem ok
    eu renunt la scopul de a-mi iesi ceva cand vrea sa bucatareasca langa mine si ma bucur de fiecare secunda cu el inca mic si dulce, de reactiile lui. intr-un final imi ies chestii comestibile, dar fursecuri cu forme de degetele stranse pe ele, clatite cu cocoloase, sambata am facut tort de ciocolata dar mai bun decat tortul era chipul lui pe care mixerul stropise frisca si cacao 😀 strugurii au ornat stomacul lui inainte sa ajunga pe tort, din astea…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s