Despre cărți și gâște proaste

Am petrecut ieri o zi de „reconectare” cu al meu Ionuț. Era nevoie de ea, îl simțeam cumva departe și parcă tot mai puțin cooperant. Am făcut muffins (din nou), am construit șine de tren și orășele din cuburi, am povestit, (i-)am citit mult. Ionuț poate sta nemișcat ore-ntregi dacă am chef de lectură, ascultă cu o atenție și o răbdare care pe mine una mă miră nespus (cunoscându-i starea obișnuită de continuă mișcare).
Am citit despre dinozauri, trenuri, regele elan, prințesa Klara și bineînțeles, una dintre preferatele lui: Petunia (am mai povestit eu despre ea).

photo 2-4

O gâscă prostuță găsește o carte și crede că-i de ajuns să umble cu ea sub braț pentru ca lumea să o creadă deșteaptă. Concluzia: nu, nu-i suficient, trebuie să și știi să citești.
Ionuț se distrează copios – îl fascinează gâtul lung al gâștei și artificiile. Care la singular sunt artific. Și artificel. Mult mai simpatice decât artificiul meu (și al dicționarului).
Și după o introducere ca asta, ajung la ce voiam de fapt să vă spun. Gâște ca Petunia există peste tot. Mie viața mi le cam scoate-n cale la intervale regulate. Ca să nu mă plictisesc și ca să am ce vă povesti. Am mai adus eu vorba de metehnele oamenilor ăstora de pe unde-s eu acum. Și am râs bine. În continuare nu pot să fac altceva decât să râd. Și sunt tot mai convinsă (după aproape șapte ani de Grecia!) că pot trăi bine mulțumesc înconjurată de oameni care-și dau tot câștigul pe haine scumpe, accesorii de marcă. De oameni care-și petrec toată viața în aceleași cafenele trendy, cu aceași oameni trendy cu care nu au altceva de povestit decât ce fac alții care nu-s așa de trendy. Pot. Dar mi-e greu, mi-e al naibii de greu să aud povești despre cărți trase-n piele care-i musai să fie asortate cu rafturi de lemn, fără să-mi vină să arunc un bibelou ceva după ei, după astfel de oameni.
Cum naiba, scuzați expresia ce răsună la supărare, cum naiba să-ți asortezi cărțile la bibliotecă??? Pune pe raft niște flori uscate. Niște mileuri. Niște statui. Musai să fie cărți? Ce se potrivesc? Adică la un raft clasic, de lemn tare, asortez niște scriitori ruși în volume trase-n piele? Și la ălea moderne, niște cărți de … design? Arhitectură? Scriitori contemporani? Dacă zidu-i verde, aleg colecția Adevărul? Să se asorteze???
Gata, respir, inspir. Nu arunc nimic după nimeni. Tac. Tac și mă concentrez la altele.
Și promit să-i citesc lui Ionuț și să-i explic povestea Petuniei și a gâștelor proaste seară de seară…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: