34 fără 5 zile

Mi-am amintit de textul ăsta. Și l-am recitit și am râs bine. Pentru că n-aș schimba nici un rând. Poate aș mai adăuga și altele. Au mai trecut patru ani de atunci.

31, 32, 33 m-au prins cu oameni faini, cu experiențe bune. Și mai puțin bune. Au fost ani plini, plini de Ionuț și descoperirea vieții de mamă. Și de soție. Și de cum să le combin pe ăstea două și să nu o uit și pe Alexandra cea care vrea mai mult.

Am publicat prima carte de povești, am devenit oficial parte a unei organizații de care mă simt foarte apropiată, m-am implicat în tot felul de proiecte, am scris, am cunoscut oameni dragi, tot mai dragi, am învățat o mulțume de lucruri noi și, zic eu, am crescut.

Încet, încet am început să accept faptul că nu e nevoie să mă placă toată lumea, la fel cum nu e musai să-i plac eu pe toți. Am aflat – pe propria-mi piele că e de preferat să-mi petrec timpul cu pruncul și cu crețul sau chiar singură decât să mă împovărez cu oameni ce nu-mi spun nimic. Și cărora nici eu nu am ce le spune.

Mi-am dat seama că-s departe și că mi-e dor de tot ce era până acum câțiva ani „realitatea” mea, dar, ei, ce ciudat, acum realitatea mea e alta. Încep să mă obișnuiesc la gândul că de fapt, aici e locul meu. Am o altă ancoră, un alt cuib, alți oameni cu care-mi umplu zilele. Am viața mea de om mare. Și serios, îmi place.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;34 fără 5 zile&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s