AMR 7 zile

Zi ploioasă și mohorâtă ce-ndeamnă la visare. Aș avea de lucru, nu zic, și Ionuț îmi dă pace (e acasă, cu muci și hârâială). Și-a pus un cearceaf vechi pe podea și construiește munți de plastilină. Eu cu o mână pe un text, cu alta (și mai ales cu mintea) căutând povești despre Berlin. Au... Citește în continuare →

Reclame

Isterii matinale

E una din zilele ălea în care mă trezește cu noaptea-n cap. La ora 6:00 căutam o jucărie care-i cât o jumătate din degetul lui mic. Nu exagerez. Niște porcărioare ca din gelatină, urâte - că doar sunt parte a Trash Pack-ului. Le colecționează cu foc și-n fiecare noapte-i musai să doarmă alături de unul.... Citește în continuare →

Fără cuvinte

Și tocmai pe când credeam că le-am auzit pe toate și nimic nu mă mai miră, am dat peste o prietenă bună cu o poveste de mi-au țiuit urechile. Și mi-a vâjâit capul și gândurile s-au încâlcit și am ieșit șifonată și mai, nici eu nu știu, tristă? ca niciodată. Cică la noi în orășel,... Citește în continuare →

De noapte bună (pentru alții)

Azi a fost zi de sărbătoare la noi. O luni liberă. Si ca să nu carecumva să ne învățăm cu binele, Ionuț s-a trezit cu noaptea-n cap. Să fi fost 5? Să fi fost 5:30? De oră nu-s chiar sigură, dar întunericul de afară nu minte. Cu noaptea-n cap, clar! L-am auzit o vreme fâțâindu-se... Citește în continuare →

Joaca-i în program

Au mai rămas 17 zile până la ziua lui Ionuț pe care o aștept așa cum aștept în fiecare an ziua mea și zilele tuturor dragilor din viața mea! (cine știe, știe!) Și cum îmi place să organizez tacticos fiecare eveniment - fie că-i vorba de o ieșire la iarbă verde, o excursie sau o... Citește în continuare →

Dușul de sâmbăta asta

Azi a fost prima dată când am simțit pe pielea mea că al meu Ionuț a crescut. Are aproape cinci ani și pentru mine, în continuare, e un mititel. Un copilaș. Hai să nu mă mai ascund după degete, un bebeluș. Am pornit de cu dimineață prin oraș să rezolv una alta și între timp... Citește în continuare →

Sistemu’ sistemului

Am avut câteva zile în care m-am ciocnit de tot felul de întâmplări care au întărit convingerile mele privind sistemul de învățământ din Grecia. Sunt aici din 2008 și am avut timp suficient, zic eu, să-mi formez o părere. Din păcate-i una proastă. Chiar foarte proastă. E drept, nu am foarte multe opțiuni când vine... Citește în continuare →

Lăsați băieții în pace!

Programare la dentist de dimineață. Doctorița-i o doamnă foarte bine conservată de n-ai zice nici în ruptul capului că are doi copii majori. Povestim una alta, mă întreabă de al meu și pe când mă așez mai confortabil în scaun și deschid gura, o deschide și ea p-a ei. - Cu băiețeii e bine să... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: