Termometrul, febra și superstiția

Trebuie să recunosc: de fiecare dată când vine vorba de boli, răceli, gripe, febră, tratamente, nu prea știu cum stă treaba în ograda din România. Habar nu am care-s teoriile doctorilor și pediatrilor acolo, nici ce medicamente prescriu, nici de fac bine ori ba. Știu însă foarte bine care-i situația aici, la mine-n sat și doar aici (pentru că nu vreau să generalizez!). Sunt înconjurată de mămici, copii, la fiecare colț există câte o farmacie și pediatrii tot așa. Oameni mai puși pe cumpărat și înghițit medicamente ca ai mei consăteni, ceva mai rar. Când am fost însărcinată, medicul ginecolog, o femeie extraodinară dealtfel, mi-a umplut traista cu medicamente, pastile, vitamine.

– Pentru ce să iau dacă-s bune analizele?

– Pentru că așa ia toată lumea!

Aici, competența doctorului se măsoară în câte grămezi de analize și teste te pune să faci. Unul mai scump ca altul.

După ce am născut, altă durere de cap. Cum alegi pediatrul? La noi „a pușcat” din a doua întâlnire, am găsit un medic mai în vârstă, extrem de relaxat și jovial. Fără idei de îndopat copilul cu medicamente la orice strănut, fără vaccinuri pentru gripă, enteroviroză, cu viziuni ca ale noastre. Copilul are nevoie de aer curat, de joacă afară, de libertate, de noroi și apropiere de natură.

S-a dovedit că am făcut alegerea potrivită cu el. Și de fiecare dată când trecem printr-un episod bolnăvicios, sunt tot mai convinsă de asta.

Weekendul care tocmai a trecut l-am petrecut în casă. Ionuț a făcut febră vineri seara și sâmbătă de două ori. A crescut peste 39, moment în care m-am ocupat de el – comprese cu apă rece și oțet, cartofi tăiați rondele pe tălpi. Hidratare, hidratare, hidratare. Așa fac de fiecare dată când avem zile și nopți fierbinți. Dacă-i îndărătnică și Ionuț se simte și mai toropit, antitermice. Supozitoare sau sirop. Le țin în caz de ultimă soluție. E drept, niciodată n-a făcut convulsii și nici inconștientă nu-s. Au fost dăți când Ionuț avea febră 39 și se juca și țopăia prin casă de parcă n-ar avea nimic. Atunci am ales să-l las în pace și de cele mai multe ori, febra a scăzut de la sine. Au fost dăți când 38.6 îl făceau să nu-și poată ține capul sus. Și l-am ajutat. Pediatrul mă susține. Nu-i da nimic, lasă febra să-și facă treaba!

Duminică copilul a fost bine. Luni, la fel. Marți după amiaza, 37.6. Mă sună mămica unui băiețel, prieten de-al lui Ionuț.

– O fi gripă!

– O fi, spun eu.

– Dă-i Depon. Să scadă!

– Nu are ce să scadă. E 37.6. Măcar de-ar urca…

– Ai înnebunit? Dă-i preventiv. Să nu-ți facă febră mai mare!

Încep să-i explic teoria mea, dar mă lovesc de un zid.

– Eu îi dau imediat de face! Nu aștept. Nu înțeleg de ce aștepți să crească!

– Am pregătite supozitoare și sirop. Dacă trece de 38.5 și văd că nu-i bine, îi dau.

– Supozitoare??? Păi la băieți nu-i bine să le pui.

– De ce? întreb eu mirată. Foarte mirată chiar.

– Pentru că s-ar putea să le placă… Și… să n-ai probleme cu el când e mare…

(Mai auzisem de la cineva ideea conform căreia, nu-i bine să iei temperatura rectal, la băieți a se înțelege, din același motiv. Cruciți-vă, că eu am fost pe spate două zile!)

Evident, am izbucnit într-un râs isteric, de m-a auzit tot blocul. Femeia n-a priceput de ce râd ca proasta, râd și nu mă pot opri, dar promit, promit să-i explic de îndată ce Ionuț se face bine și avem liber la întâlniri și ieșit din casă.

Concluzie, după o noapte cu 37.6 – 37.8 și un 38 tras de cap pe la 2 dimineața? Starea asta de subfebrilitate e de mii de ori mai afurisită decât o febră zdravănă. Până la urmă e vorba doar de o viroză – stăm acasă până luni, cu ceai, suc de portocale, ghimbir și supe. Fără medicamente.

P. S Și un articol, unul dintre preferatele mele, că tot am adus vorba de copii, boli și superstiții:

http://www.pediatrucluj.ro/2014/04/25/99-mituri-si-superstitii-prima-parte1-33/

http://www.pediatrucluj.ro/2014/05/03/99-mituri-si-superstitii-partea-a-2-a34-66/

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Termometrul, febra și superstiția&8221;

  1. Pingback: Sistemu’ sistemului |

  2. Pingback: Joaca de-a mama și de-a tata |

  3. Pingback: Fete, lego sau băieți? |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s