9 zile minus una

De vineri până duminca trecută și încă o dată până duminica asta. Cu o zi de marți pauză. De atâtea zile Ionuț e acasă și eu cu el. Primele trei zile cu febră, două zile pauză, una de grădi și am luat-o de la capăt. Până vineri. Alte două zile de stat la recuperare (el) și cu un pas în casa de nebuni (eu). Ta-su la program de lucru ca pe plantație – ajungea doar noaptea acasă. Bunica, ocupată și ea, a trecut pe la noi atât cât s-a putut. În rest, prietene mame cu copii mici ce au stat departe și aproape doar cu inima (și la telefon)

Oameni buni, câte „mami” intră-ntr-o zi? Mami-n sus și mami-n jos. Cât o fost bolnav, le-am înțeles. După ce a trecut și s-a instalat plictiseala au început altele mai dureroase și nervoase. Expresii noi – „fulgere și caca”. „Fulgere și pișu”. „Dumnezeu face caca” (!?!). „Plouă cu pișu”. Mă dor degetele când scriu astfel de vorbe, vă dați seama cum mi-am simțit urechile. Ionuț nervos și sâcâit, izbucnea din orice. Izbucnea el, mocneam eu, izbucneam eu și gata tărăboiul. De la „te iubesc, draga mea mămică” la „ești cea mai proastă și mai rea mamă din lume” e doar un pas. Mic, mic de tot. O aruncătură de băț. Ca de pe un mal pe altul. L-am trecut și pe ăsta.

Am așteptat ziua de azi, duminica, așa cum aștept câte o excursie prin țări străine. Am prins gust de libertate încă de ieri când ta-su a venit mai devreme acasă și am respirat un ceas, două. Nu, nu a fost complet fără „mami”-n fundal, dar mi-a tihnit.

Azi, a început cu capsa pusă de cu dimineață. Pentru că tati a vrut să citească ziarul. Chiar așa, ce ziar vrea? Prima zi liberă după șase ( x 14 ore de lucru!) vrea să stea jumătate de oră tolănit în fotoliu la citit. Până și mie mi-a sărit țandăra dar mi-am pus-o repede la loc. Am simțit miros de scântei, am șters-o de acasă (pentru că altfel țin părți) și pe când am revenit, soțul/ ta-su se pregătea să meargă să vadă un meci. Un meci? Ăsta glumește? Ce meci vrea? Sare țandăra, o pun la loc și pe Ion la desene animate.

Visez la o baie din aia lungă și plină de răsfăț. Mă bucur 10 minute. 10.

– Mami, nu mai vreau desene. Mami, unde ești?

Vreau să mă cufund și să nu mai ies de acolo.

– Maaaami, unde ești?

Mă găsește.

– Stau cu tine aici, că-i întuneric în toată casa!

(cine naiba m-a pus să sting luminile???)

– Nu te mai uiți la desene?

– Nu, o să stau cuminte aici, pe covor.

Ok. Închid ochii și-mi văd de baia mea. Aud mișcări.

– Ioane, ce faci?

– Îmi caut de lucru. O să spăl toaleta.

– Lasă toaleta!

– Atunci spăl chiuveta!

– Lasă și chiuveta.

– Și ce să fac? Să stau? Să stau degeaba?

– DA!

Trec vreo 15 secunde.

– Mami, vreau în bucătărie.

– Du-te!

– Nu este lumină!

– Ia scaunul, urcă-te și aprinde-o!

– Dar mami, nici măcar nu văd unde e scaunul, așa întuneric e!

MAMA LOR DE BECURI ȘI LUMINĂ! TRĂZNI-LE-AR BECURI! NU LE MAI STING ÎN VECI! #$%#%^%*&^(*&^

Nu-mi vine nimic în minte. Nici o scăpare. Ies, aprind becurile. Termin și cu baia relaxantă (ce n-a fost!).

Mâine Ion la grădi sau mami la casa de nebuni. Am zis!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s