Lăsați băieții în pace!

Programare la dentist de dimineață. Doctorița-i o doamnă foarte bine conservată de n-ai zice nici în ruptul capului că are doi copii majori. Povestim una alta, mă întreabă de al meu și pe când mă așez mai confortabil în scaun și deschid gura, o deschide și ea p-a ei.

– Cu băiețeii e bine să ai grijă. Să nu îi lași să se atașeze foarte tare, că o să ai probleme. Îți dai seama, dacă-i prea atașat de tine, nora o să te țină la distanță.

Dau să răspund, dar nu pot că a băgat deja mașinăria la lucru și bâzâie de zor, la fel ca ale mele gânduri.

– Fetele, hai, treacă meargă. Ele oricum sunt altfel decât băieții, mai sensibile, au nevoie de mai multă atenție. Cu băieții mai bine să ții puțin distanța. Nu toată ziua bună ziua-n brațe și pupături, că nu faci bine.

Zice ea zice, aș zice și eu dar nu pot.

Mai spune una alta, o ține pe același ritm, mi-e milă, serios că mi-e milă de copilul ei. Cică mâine-i ziua lui.

– Noi mamele de băieți ne creștem băieții așa cum nu vrem să ne fie soții. Cocoloșiți și mămoși.

Încerc să o înțeleg, dar mi-e greu, mi-e tare greu. Aproape imposibil. După jumătate de oră cu gura deschisă fără să fi scos vreo vorbă îmi dau seama că-i mai înțelept să tac (oh, de-aș putea face asta de fiecare dată când dau drumul fără să gândesc!).

Și îmi iau rămas bun și plec spre casă și-mi vuiește mintea de gânduri unul mai trist ca altul. De ce le facem asta copiilor noștri? De ce-i „bărăbățim” fără să ne gândim înainte la urmări? Cu ce-i mai puțin sensibil un suflet de băiețel decât al unei fetițe? Și iar ne întoarcem la minuni de genul – băieții nu plâng, băieții nu suferă, pe băieți nu-i doare. Îi ținem la distanță și-i facem să-și înghită lacrimile (da, și ei au lacrimi!) pentru că nu se face să fie moi și slabi. M-am ciocnit de atâtea ori, de prea multe ori de priviri crucișe și dungașe – când Ionuț s-a rușinat și mi s-a ascuns după picioare, când s-a întristat și a venit să-și verse amarul la mine-n îmbrățișare. Lasă-l, e băiat! De ce ești așa? O să-l faci să fie un mămos și jumătate („μαμάκιας„) și uuufff, asta-i de rău. E copil, înainte de toate e copil. Nu le facem oare mai mult rău ținându-i la distanță? Și „ferindu-i” de tot felul, în ideea că-i băiat? Are soacră-mea o rudă îndepărtată, mamă a doi băieți care locuiesc încă sub același acoperiș cu părinții – pe sistem elen, părinții la parter, copiii (cu familiile lor sau fără), la etajele de sus. Bărbați în toată firea, nu-și arată sentimentele față de mamă (o și tratează ca pe o servitoare, e drept), nu o sună decât dacă au nevoie de ceva dar rufele tot la parter se spală. Și blidul cu mâncare tot de acolo vine. Dar nu, ei nu-s mămoși, sunt bărbați.

V-am mai povestit eu episoade din ăstea, de m-am supărat pe lume zile bune. Și cu siguranță o să mai am și altele. Mai ales că viața m-a adus într-o societate unde, ce ironic, toți se tem de eticheta de mămos, dar toți o poartă. Ca niște feți frumoși cu stea-n frunte.

Reclame

3 gânduri despre „Lăsați băieții în pace!

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: