Joaca-i în program

Au mai rămas 17 zile până la ziua lui Ionuț pe care o aștept așa cum aștept în fiecare an ziua mea și zilele tuturor dragilor din viața mea! (cine știe, știe!) Și cum îmi place să organizez tacticos fiecare eveniment – fie că-i vorba de o ieșire la iarbă verde, o excursie sau o cină cu prietenii, am scos lista și am început să bifăm (da, vorbesc la plural pentru că se pare că și fecioru-mi adora listele 🙂

El s-a gândit pe cine vrea să aibă alături de el și eu am făcut rost de cele necesare pentru lucrul la invitațiile personalizate. Am petrecut vreo trei zile bâzâind pe Pinterest – să-și aleagă o idee de tort și gata. Până vineri ne mai lipsea doar locația. Și aici a început distracția.

Orășelul nostru de la malul mării, are printre altele și două locuri de joacă închise. Indoor playgrounds cum le zice. Unul mai urât ca altul. Eu una habar n-am ce-i în mintea celor de pornesc astfel de afaceri, dar cu siguranță nimeni nu se gândește la aspectul estetic. Culori de simți că te lovește cu măciuca-n cap, una mai fistichie ca alta, niște scaune de parcă ești în sală de așteptare la gară (sau la spital), muzica dată tare, tare de tot (presupun că vor să acopere vocile copiilor), gresie rece și niște jucării din ălea umflate și pompate ce miros a cauciuc.
Anul trecut, având în minte ziua lui Ionuț de acu’ doi ani când șapte pitici mai că nu mi-au dărâmat casa, mi-am călcat pe simțul estetic și am ales o astfel de locație. Copiii s-au distrat – ei s-ar distra și-n câmp de-i lași liberi! noi, ăștia mari am plecat cu teribile dureri de cap.
Anul ăsta, am aflat de un loc nou. Cică-i net superior celorlalte două, e frumos, organizat, mic, discret, dichisit. Și trebuie să recunosc: e. O versiune mai bună a celorlalte două, dar departe, departe de cum ar trebui să fie – și asta-i părerea mea (și a celor din cercul meu apropiat, că nu degeaba sunt! În cerc, adică!)
Șefa, e o doamnă de vârsta mea, pare deschisă la minte. Îmi povestește despre loc, despre ce e și mai ales ce nu e („un loc obșnuit de joacă!”) ce programe fac în timpul săptămânii („Facem și asta și asta și din aia și din cealalta! Îi aduceți la noi și cu siguranță nu se vor plictisi!”)
Întorc discuția spre ce mă frământă pe mine, moment în care doamna scoate dintr-o mapă groasă, serios, groasă! un sul. Nu exagerez. Un sul pe care-l desfășoară. Și încă unul. Și începe să-mi povestească – programul de ziua lui Ionuț poate începe de la ora 11 sau de la ora 17. Durează trei ore. Au una sau două fete (educatoare de profesie) care se vor ocupa de copii. Programele variază – îmi poate da să studiez acasă (clar!). În principiu părinții vor multe – copii care desenează, care dansează, care învață un cântec două trei (când???). Cineva care să le citească, să le dirijeze jocul.
– Doamnă dragă, dar nu se pot juca fără să fie dirijați?
– Ei, păi v-am spus că ăsta nu e chiar loc de joacă! E mai mult de atât! Program special gândit pentru copiii de vârsta asta. Părinții adoră ce pregătim noi pentru cei mici!
Capul stă să-mi pleznească.
– Aveți și jucării și… probabil copiii de la ziua băiețelului meu vor mai interesați de ele decât de cântece noi.
– Păi la final au voie la joacă. Dar programul, programul e special! Puteți alege tema petrecerii, cu pirați, prințese, eroi…Se vor distra de minune!

Da, sunt convinsă de asta. Mai ales Ionuț care și la grădință are zile în care nu vrea să urmeze programul – educatoarea mi-a zis că nu-i motiv de stres, are timp o viață-ntreagă de program! Dacă și la ziua lui trebuie să-i pun program în cârcă… și să plătesc pentru asta. Gândul ăsta mă întristează teribil.
Până la urmă îi spun doamnei, cu părere de rău (chiar mi-a părut rău, femeia era plină de entuziasm!) că nu-i ceea ce caut eu. M-a privit lung.
– Dar asta vor toți!
– Nu chiar toți…

Am ales până la urmă un loc de joacă dintr-un satuleț de lângă noi. E mic. Simpatic. Și
nu au program. Și pot alege eu muzica. E colorat rău, e drept. Și cu gresie urâtă și scaune incomode. Dar e pe malul mării. Și copiii-s liberi. Până la urmă, asta-i tot ce contează.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Joaca-i în program&8221;

  1. Cred ca o sa fac implozie (explozie nu imi permit, e prea costisitor din punct de vedere legal) daca mai aud odata de „program”. Dupa ce se prezinta spatiul, se pune pe tapet libertatea de joaca si expresie a copiilor (a.k.a. Nimeni nu le are baiu’, pot sa faca orice, inclusiv sa se accidenteze dupa plac), incep cu regulile: aia nu, aia la ora x, program de y, muzica doar z, de la 12:03 la 14:07 fix, copiii trebuie sa fie in stare sa se supuna adultilor orbeste, ca niste roboti… Mda. Asta se numeste distractie. Nu stiu pentru cine.
    Mai bine strident colorat decat aberant! Distractie s-aveti!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s