Isterii matinale

E una din zilele ălea în care mă trezește cu noaptea-n cap. La ora 6:00 căutam o jucărie care-i cât o jumătate din degetul lui mic. Nu exagerez. Niște porcărioare ca din gelatină, urâte – că doar sunt parte a Trash Pack-ului. Le colecționează cu foc și-n fiecare noapte-i musai să doarmă alături de unul. Rătăcită prin muntele de prieteni – Daisy, cățelul de la tata, Woofy de la Dea, pinguinul de la Vasia, peștele de la Adela, broasca țestoasă de la mama, purcelușul roz și cine-i mai știe, monstruozitatea aia nu-i chiar cel mai ușor lucru de găsit.

Eu una sunt o irascibilă dimineața. Hai, să fiu sinceră măcar acum în ceasul al 12lea. Irascibilă e diplomatic spus. Sunt o isterică. Nu contează că m-am trezit bine dispusă (asta oricum se întâmplă foarte rar), dimineața nu vreau să-mi vorbești, să te uiți la mine, să exiști. Un motiv pentru care am știut că el, crețul e THE ONE a fost chiar ăsta. Atitudinea lui de dimineața. Lui Ionuț, evident, nu-i prea pasă de stările lui mă-sa și nici de piticii mei (și-ntre noi fie vorba, bine face). I-am mai explicat eu că dimineața aș prefera să nu-mi ceară prea multe și dacă se poate, să se descurce singur – pică vreo jucărie din pat, să coboare să și-o ia, vrea la toaletă, să meargă singur așa cum merge ziua etc. În 30% dimineți, asta funcționează. Nu înseamnă că-s mai bine dispusă, nu, dar nici nu pun paie pe foc. În restul de 70% cineva mă strigă pentru ceva total nepotrivit orei (inclusiv azi dimineață) și sunt sâcâită, ciufută și spun chestii pe care le regret în clipa în care-mi deschid gura. Ionuț nu-i fericit, evident, după ce mă trezesc de-a binelea, nici eu.

Am încercat tot felul. Să mă trezesc eu mai repede decât toți ca să mă bucur de liniște și să fiu complet calmă pe când ne începe ziua. Să caut înlocuitori comportamentului de doamna isterică. Să-mi spun în cap – asta nu ești tu, asta-i Alexandra care încă doarme. Nimic, dar nimic nu a funcționat (poate doar trezitul înaintea tuturor, dar în ultimul timp asta înseamnă 5 și aia nu-i oră!)

Mamă-mea, încercând să mă liniștească mi-a spus că așa-s eu de când sunt. De mică, din etapa de scutece, mă trezeam cu fața la cearceaf. Un deliciu de copil am fost, pare-se. Probabil că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă îmbrățișez așa cum sunt, în isteria mea și să am răbdare cu cei din jur (Ionuț de exemplu), până le vine și lor pofta să o facă.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Isterii matinale&8221;

  1. Da da…ora 6 aproape fix (uneori mai devreme) e ora lor. Ma intreb de ce se trezesc asa devreme? Mai tarziu ar da orice sa doarma pana la 8 macar si nu vor putea. Iar al meu vrea neaparat MAMAAAA dimineata. Tati nu e bun. Mi-e ciuda ca el poate sa doarma 10 minute mai mult pfff.

    Apreciază

    • La al meu cred ca-i setat sunetul „mami” asa, ca la un ceas desteptator :)))) Ora 6 pentru mine e horror. Nu-i nici noapte, nu-i nici zi. Imi tot promit ca la prima lui iesire de noapte, din aia de la 15- 16 ani, dimineata la 6 ma apuc de aspirat toata casa. Asa, de razbunare :))))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s