AMR 7 zile

Zi ploioasă și mohorâtă ce-ndeamnă la visare. Aș avea de lucru, nu zic, și Ionuț îmi dă pace (e acasă, cu muci și hârâială). Și-a pus un cearceaf vechi pe podea și construiește munți de plastilină. Eu cu o mână pe un text, cu alta (și mai ales cu mintea) căutând povești despre Berlin. Au mai rămas șapte zile până la weekendul cel lung pe care-l aștept din octombrie. Eu și crețul, doar noi doi, într-un oraș nou. Patru zile de plimbări și povești și ținut de mână. Fără alte griji. Ne-am promis de la începutul începutului că mereu vom face câte una din asta. O ieșire, scurtă, lungă, cum a fi, doar noi doi. Că vom lua capitalele și nu numai la rând, la văzut. S-a pus praful peste ultima noastră astfel de ieșire. Probleme din toate părțile ne-au ținut aproape de cuib – dar e drept uneori și un weekend la juma’ de oră de casă e ca o gură de aer proaspăt.
Ionuț se miră. L-am pregătit din timp, așa-i place și ne place. Vine bunica să stea cu el, o să-l ducă ea la grădiniță și-o să-l ia și el, el trebuie să aibă grijă de casă. Să-i arate care pe unde sunt. Ionuț rămâne șef.
– Dar eu nu înțeleg de ce să mergeți doar voi doi? Și nu toți trei! Că doar suntem o familie! Familia merge împreună!
– Pentru că uneori, mama și tata au nevoie să fie doar ei doi. Așa cum am fost și noi doi plecați la Viena, fără tata, așa cum ai rămas doar tu cu tata acasă, e nevoie de timp din ăsta, special, în doi.
– Dar mami, eu la Berlin nu am fost niciodată! Și mereu am vrut să merg!
Mă umflă râsul pentru că știu ce urmează.
– Cu siguranță au muzee cu dinozauri. Ce muzee grozave au la Berlin…
Îl asigur că probabil cel mai frumos muzeul cu dinozauri e la Londra și următoarea escapadă va fi în trei.
Se liniștește. Eu nu. Încep să-mi fac tot felul de filme-n cap. Dacă se întâmplă asta sau cealaltă sau mai știu eu ce. Scot listele de la naftalină. Acum în timp ce-s cu o mână pe textu ce așteaptă să fie terminat, cu alta pe textul ăsta, mintea-mi pleacă la altele. Trebuie să-mi întorc gândurile. Să le pun acolo unde trebuie: Berlin. 4 zile. Recomandări?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: