Una din zilele ĂLEA…

... e azi. M-am trezit cu gâtul strâmb și dureros, după o noapte pe care am petrecut-o plimbându-mă din dormitor în camera lui Ionuț. A avut de pe la 10 până pe la 3 stări febrile, un 37.6 ce se dădea urcat doar la 37.9 și apoi înapoi. Cu Ionuț care a refuzat să doarmă... Continuă să citești →

Reclame

Scârboşenii

Pentru ca duminica am teriminat-o cu un Ionuț cu febră din nou (și tuse de mi se rupe sufletul auzindu-l!) lunea, la fel, de azi am început tratamentul. Asta înseamnă alte cel puțin trei zile acasă. Noi doi. E mai mereu pe la picioarele mele, fără chef de joacă, doar cu chef de brațe. Așa că până-mi vin gândurile bune înapoi, am căutat printre vechituri. Ce făceam noi anul trecut pe vremea asta?

Ouzoland

Săptămâna trecută am încheiat-o cu poveste veselă (la ora la care s-a întâmplat, numa’ veselă nu părea). Dea, sor-mea şi David, al ei pitic, veniţi în vizită, au prins o zi cu soare după 8 fără (da, şi în Grecia se mai întâmplă din ăstea). Am decis urgent să-i scoatem la plimbare, în semn de rămas bun. Ionuţ vesel nevoie mare, călare pe bicicleta fără pedale („mami, dau mai repede din picioare decât din pedale!”), David împingând căruciorul pentru Daisy (împrumutat de la Ionuţ), mare, vreme cu parfum de primăvară, nimic, dar nimic nu lipsea din peisaj. Ne-am aşezat la o cafenea, copiii şi-au găsit de joacă-n pace (nu apreciezi astfel de lucruri mărunte, ca şezutul în linişte până n-ai copii, serios!) poveşti, hi hi hi şi hu hu hu, toate-s perfecte. Nu chiar. Sună telefonul. Mă pune naiba şi răspund (acu’ sincer să fiu nu ştiu cum s-o numesc…

Vezi articol original 532 de cuvinte mai mult

Răsfăț de nevoie

Ieri seară am simțit că mă doare gâtul. La-nceput parcă doar m-a gâdilat, după un ceas nici putere să vorbesc n-am mai avut. Fiecare-nghițitură era un chin. Când s-a instalat și durerea de cap, m-am dus la culcare. M-am chinuit ceasuri bune să adorm. Ba-mi era frig, ba cald, mă doare capul, mă doare gâtul,... Continuă să citești →

Ca-ntre bărbați

Miercuri a fost zi de sărbătoare și prin urmare, liberă. Bucurie mare pe capul nostru - după o săptămână în care l-am văzut pe creț doar seara târziu (și de cele mai multe ori, doar eu) o zi lungă și întreagă în trei era definiția fericirii. A început cu dreptul - Ionuț s-a jucat liniștit... Continuă să citești →

Popi și gânduri

Mi-am tot promis că-mi țin gura și mâna departe de tastatură când vine de cele sfinte. Pentru că până la urmă nu-i treaba mea să judec și nici nu ar trebui să-mi pese de ce face fiecare. Și ce crede fiecare. Dar îmi vine tare greu - mai ales când aud povești desprinse parcă din... Continuă să citești →

Băieții sunt băieți

Ion s-a trezit azi cu noaptea-n cap. Pe la 6 l-am auzit, pe la 7 am ajuns la el și era deja cu povestea-n gură și cu chef, mare chef de împărtășit. - Mami, când o să găsesc o fetiță care-mi place muuuuulllttt de tot și o să avem bebeluși o să avem și un... Continuă să citești →

Planuri, planuri și degeaba

Săptămâna trecută cam pe vremea asta, așteptam cu mare nerăbdare weekendul. Ziua de duminică. Să-mi las băieții să se regăsească și să petreacă o zi în doi și eu, eu să-mi iau tălpășița la Atena, pentru o zi cu fete, prânz și cafea-n oraș plus, teatru la ceas de seară. Toate erau pregătite. Și nu,... Continuă să citești →

Valiza, valijoara mea…

O dată pe lună, îmi aștept valiza din România. Am descoperit modalitatea asta - relativ ieftină de a primi pachet de acasă (cealaltă "acasă"!) în urmă cu un an și de atunci, nu mă mai satur. Serios. Nu neaparat pentru că aș aștepta mare lucru - de multe ori sunt hainele care nu-mi încap în... Continuă să citești →

Primavară-n suflet

Trec printr-o perioadă bună. În care încerc să fac pace cu mine și cu cei din jur, să las la o parte gândurile urâte și tristețile de orice fel. Probabil că mi se trage de la escapada la Berlin. Sau de la mirosu de frezii din casă. Cert e că în ultima vreme caut în... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: