5 ani (și o zi)

Îmi place să-mi amintesc ziua în care Ionuț a venit în lumea asta. O amintire pe care o împărtășesc oricui vrea să o asculte. Și o scriu. Cu fiecare an ce trece, singurul lucru care nu se schimbă e povestea. Ionuț crește, e parcă altfel în fiecare zi. Și, cred eu, odată cu el și noi.

Au trecut cinci ani și o zi cu Ionuț. Am învățat – pe pielea noastră că nu-i bine să încerci să controlezi ce nu-i de controlat. Dacă e menit să fie controlat, vine cu telecomandă. Am învățat că-i bine, tare bine să ai răbdare. Să înveți de la copil să te miști încet și să observi tot în jur. Să te bucuri de fiecare clipă. De fiecare melc și așchie ce-ți iese-n cale. O, câte am mai învățat noi în ăștia cinci ani. Că nu le știm pe toate. Și că-i bine să ai urechile și mintea, mai ales mintea, deschise. Că nu primim un copil ce trebuie umplut ca o cutie goală cu informații și maniere și multe alte minuni, ci primim un dar. O șansă de a ne cunoaște mai bine, de a ne descoperi, de a ne vindeca.

Cinci ani și o zi cu Ionuț. Cu zile bune, foarte bune, zile proaste și zile din ĂLEA. Dar nu vreau să uit nici una. Pentru că fiecare ne-a adus ceva și din fiecare am rămas cu ceva. Chiar și doar cu un gând în plus.

Au trecut cinci ani și o zi de când l-am ținut pentru prima dată-n brațe și da, în continuare mai am momente în care regret că nu l-am ținut mai mult. Că m-am temut de fiorosul Seînvață. Am pierdut un an bun ascultând gândurile și fricile altora și ce revelație am avut când m-am trezit. E bine, că încă-i devreme și mai vrea să se cuibărească la mine-n brațe. O să mai vrea un an, doi, hai trei. Dar am învățat să mă bucur de fiecare dată când o cere ca și cum ar fi ultima dată.

Au trecut cinci ani și o zi. Cu povești și imaginație și gânduri pe care le-am lăsat să zboare de la unul la altul. Cu discuții și povești, curioși, cu momente care mă fac să izbucnesc în râs de fiecare dată când mi le amintesc. Ne înțelegem tot mai bine pe zi ce trece – Ionuț crește, creștem și noi.

Cinci ani și o zi. La mulți să fie. Și buni. Și cu de toate.

Reclame

3 gânduri despre „5 ani (și o zi)

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: