Despre celălalt copil

Am avut un weekend plin de oameni faini și inspirație. Ce-mi place când ne strângem în jurul mesei cu mâncare bună (crețul e cel mai cel bucătar!) cu o sticlă sau două (sau chiar trei) de vin, cu chef de vorbă și depănat amintiri și gânduri. Copiii se joacă-n voia lor, își construiesc vapoare și plutesc spre insule de pirați, apoi iau alte roluri, mai serioase și-s veseli și-n lumea lor. Noi, ăștia mari începem cu un ceai sau o cafea și terminăm cu pahare și limbi dezlegate, ei, cui îi pasă că-i ziua-n amiaza mare? Și cum stătam ieri și povesteam cu prieteni pe care nu i-am mai văzut de multă vreme, am scăpat printre altele și răspunsuri la întrebarea ce fac eu toată ziua. Îmi petrec orele libere cu gândul la scris și de cele mai multe ori o și fac. Pentru suntparinte.ro, aici, la mine-n ogradă și pentru un proiect care mi-e ăl mai drag dintre toate (dar la care nu reușesc să-i văd încă finalul) Am lăsat povestea deaspre copilul meu de suflet, Mame de Poveste, la capăt. Și cu ce bucurie a fost primit. Să-l facem și-n limbi străine, să punem ac și ață și hârtie cum alta nu-i și să-i lăsăm și pe alții să se bucure de pasiunea noastră. Și ce de idei ni s-au pornit și nu s-au mai lăsat stăvilite. Mame de Poveste e chiar copilul meu (si al Cristinei si al Verei, sa nu uitam!) Al doilea prunc. Mi s-a ivit în minte într-o zi când toate păreau triste și gri. Că-mi era dor de lucru și de făcut și altele înafară de mămiceală și Ionuțeală. Care, nu mă înțelegeți greșit, e o chestie ce nu se termină-n veci și-mi place și n-aș schimba-o pentru nimic în lume, dar după aproape cinci ani, parcă nu-i mai destul. Și am căutat și-n stânga și-n dreapta și m-am răsucit și rostogolit, cum să fac să le împac pe toate. Cum să fac, să mă împac. Proiectul ăsta, proiect frumos și plin de suflet, nu aduce bani de plătit chirie. Nu aduce sume mari, nici măcar mijlocii. Dar e un început, e un prim pas. Mă lasă să spun povești, povești ce prind viață, chiar prind. Păpuși și jucării, una și una care se lipesc de sufletul celor mici. Până acum au apărut cinci personaje și cel de-al șaselea și-a ciulit urechile în așteptare. Ele vin într-un săculeț de pânză, cusut cu mare drag și-și aduc și povestea tipărită și făcută sul. Ce altceva să-ți mai dorești? Dacă v-am făcut curioși, aruncați o privire pe pagina lor. Și apoi, prindeți curaj, alegeți una sau chiar două, de ce nu și mai multe? și chemați-le la voi acasă. 7

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: