Valiza, valijoara mea…

O dată pe lună, îmi aștept valiza din România. Am descoperit modalitatea asta – relativ ieftină de a primi pachet de acasă (cealaltă „acasă”!) în urmă cu un an și de atunci, nu mă mai satur. Serios. Nu neaparat pentru că aș aștepta mare lucru – de multe ori sunt hainele care nu-mi încap în bagaj și rămân acolo sau munți de cărți pe care le cumpăr și îmi încarcă peste 20 de kilograme geamantanele. Dar e ideea, ideea de a primi ceva de la ai mei, de departe. Așteptarea. Vai, ce-mi place!

Marțea, pentru că marțea e ziua în care autocarul de la Timișoara trece pe la noi, în drum spre Atena, ne pregătim de dimineață. Ionuț vrea să vină cu mine, e prieten bun cu ritualul. Așa că știe că-i zi scurtă la grădiniță, că venim repede acasă, să-mbucăm ceva și ne pornim înspre locul de întâlnire. E cale de vreo 20 de minute cu mașina, parcăm într-o benzinărie și așteptăm. Câteodată mai mult, alteori chiar deloc. Preluăm valiza, uneori trimitem alta-n loc. Și apoi, de cele mai multe ori, uităm de răbdare și o deschidem. Cum ziceam, nu-i mare lucru, mai bine de trei sferturi din conținut îl cunoaștem deja. Restul, ei, restu-i bucuria. Câte un ou de ciocolată, câte o pungă de faină de mălai. Mi-e dor, ce să fac? Cărți cadou – pe care le comand de aici, dar le trimit la ridicat și achitat, acolo, câte o frântură de acasă. Ceva-n plus, pe care nu-l așteptăm. Ieri, pentru Ionuț, au fost boxeri cu mașinuțe („Mami, buni Maia-i tare faină!”) și două cărți pe care le citim tot de două ori. Pentru că-s două și pentru că, Ionuț. Pentru mine, o cutie de ciocolată. Nimicuri dragi ce ne-au înveselit ziua și mi-au alinat dorul. Voi, aveți valize din ăstea? Ce vă fac să oftați de bine ce-i?

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Valiza, valijoara mea…&8221;

  1. E ca si cum Mos Craciun ar veni in fiecare luna! 🙂
    Nu conteaza ce contine valiza, cel mai important e aerul si gandul bun de acasa. N-am trimis si nici n-am primit astfel de pachete dar imi inchipui cat poate sa fie de placut. Stiu pe cineva care se bucura nespus fiindca primeste leustean si marar din Romania. 🙂

    Apreciază

  2. aaaww… la mine a descoperit mama ca poate sa-mi puna pachet, e visul ei sa-mi faca pachete peste pachete. mie imi plac scrisorile, daca tot isi face damblaua sa-mi trimita miez de nuca, abtibilduri si alte chestii care nu ma prea intereseaza dar o las sa se bucure ea, o oblig sa-mi scrie scrisoare :))) acum imi scrie si tata. inca am scrisorile de la pachetele din studentie

    Apreciază

    • Geniala ideea cu scrisorile! Eu descurajez cat pot pachetele, ca mai mereu contin diverse care nu-mi plac sau nu-mi trebuie, dar stiu ca au fost alese cu mare dragoste, deci pas de protesteaza. Ia sa strecor scrisorica-obligatorie…

      Apreciază

  3. Pingback: Cărțile mele (2016) |

  4. Pingback: Sens opus | Aventuri în Ouzoland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s