Ca-ntre bărbați

Miercuri a fost zi de sărbătoare și prin urmare, liberă. Bucurie mare pe capul nostru – după o săptămână în care l-am văzut pe creț doar seara târziu (și de cele mai multe ori, doar eu) o zi lungă și întreagă în trei era definiția fericirii. A început cu dreptul – Ionuț s-a jucat liniștit și de capul lui până pe la 8, timp suficient cât să-mi beau apa cu lămâie-n liniște. Apoi l-a trezit pe ta-su, mic dejun pe fugă și mai mult nu, hai mai repede să facem nushcelego. Eu îi las, mă așez pe fotoliul preferat, să-mi tihnească un capitol și pe când ședeam eu și mulțumeam în minte pentru așa un început frumos, încep să aud voci ridicate.

– De ce construiesc singur? Hai să facem împreună! se răstește crețul (luat ca din oala, direct dintre așternuturi, fără cafeaua intermediară)

– Dar te descurci de minune, îi răspunde Ion (care-i clar, pornit cu gând să-l chinuie pe ta-su văzut așa de puțin zile bune!)

– Eu nu mai fac nimic singur, mormăie răsfățatul cel mare și aruncă piesele de colo.

– Dar eu vreaaaaauuuu, ești un urât! Și un și un și un (nu am echivalentul vorbelor în limba română, da-s grele, credeți-mă!)

– Unde ai învâțat așa prostii? La grădiniță?

(eu deja-s pe jumătate ridicată din fotoliu și cu ochii dați peste cap. Mă întreb ce urmează…)

– Nu te mai las să mergi la grădinița aia dacă așa prostii înveți!

(bravo, crețule, i-ai dat mingea la fileu! Nuuuu pot să cred, cum să spui așa ceva? Gânduri mi se-nvălmășesc în minte și mai că nu dau buzna peste ei)

– Ești un …și un …și o să te lovesc și o să te fac praf și bucățele să te mănânce porumbeii! continuă Ion și crețu (zic eu, după tonul vocii lui) e gata de atac.

– Să nu îndrăznești să-mi vorbești așa! Eu sunt tatăl tău!(minunat crețule, te descurci de minune! urlu eu în minte-mi)

– Ba da! Eu vorbesc așa cum vreau eu să vorbesc pentru că și eu sunt Ionuț! țipă și Ion din toți rărunchii.

Ta-su iese val vârtej din cameră, Ion continuă cu ocările în spate, eu sunt deja pe pereți. Doaaaamneee, da-i așa de simplu, nu pricepe??? Copilul e mort de dorul lui, îi vrea atenția și cel mai ușor mod de a o căpăta e prin a apăsa niște butoane. Unul de fapt. Ia-l în brațe și vorbește-i. Ai răbdare cu el. Dau să spun ceva dar tac, tac, tac. Trec minute bune, Ion ia o carte din bibliotecă și merge ca un pisoi la cel cu care se războise mai înainte.

– Îmi citești?

Se duc amândoi în cameră și citesc, își spun una alta, habar n-am ce, important e că e liniște. Citesc vreo zece minute. Apoi unul merge să-și bea cafeaua, altul construiește singur ce era de construit. Trece jumătate de oră de liniște.

La masa de prânz, atmosfera foarte relaxată. Aparent.

– Duci afară pe balcon macaroanele mele? Să se răcească?

– Ai uitat să-mi spui cuvântul magic. Vreau să-mi vorbești politicos! Așa că, aștept. Cuvântul magic! spune crețul pe un ton răstit și de copil răsfățat și pe mine mai că nu mă bufnește râsul (Cuvântul magic??? Ce naiba a pățit azi!?)

Ion tace. Îl mai întreabă o dată, evident, fără nici o adăugire, de unde cuvânt magic?

– Eu vreau să vorbești politicos, să spui te rog, că ăsta e cuvântul magic altfel eu nu mai fac nimic pentru tine. Blablablalalala (ține un discurs de vreo 3 minute din care eu aud primele cuvinte și mi-e e clar, nu-l mai las fără cafea dimineața!)

Ion se uită la el, se uită la mine, oftează și-i răspunde resemnat:

– Bine. Mi le duc singur pe balcon.

Bum. Eu am terminat de mâncat și mi-am luat tălpășița. Nu înainte de a-mi întreba soțul, foarte politicos dacă are nevoie de ajutor. A zis nu, că se descurcă și dusă am fost. I-am găsit trei ceasuri mai târziu dormind îmbrățișați.

– Mami, am stat de vorbă ca bărbații, spune Ion de îndată ce mă simte lângă el. Și acum suntem bine, continuă el și-i sclipesc ochii.

Râd. Mi-a luat patru ani să pot pleca de lângă ei fără să deschid gura și să le dau sfaturi. Patru ani să-mi dau seama că e treaba crețului cum își rezolvă conflictele cu Ion și că eu sunt acolo, lângă ei, cu un sfat, două, o carte, doar dacă mi-o cer. Altfel nu, nu mă bag. Până la urmă e relația lor și fiecare cum își așterne așa doarme, nu?

Și da, Ionuț spune și te rog și mulțumesc și bună ziua. Răspunde înapoi – vai, mor după expresia asta! pentru că de aia are gură. E respectuos cu tine dacă tu ești cu el. Te simte războinic, răspunde cu aceași monedă. Te răstești la el, se răstește. Ce semeni, aia culegi.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Ca-ntre bărbați&8221;

  1. hmm, am avut si noi ieri o faza asemanatoare. nu m-am bagat ca imi era lehamite de teorie, dar nu m-am abtinut sa nu boscorodesc adultul printre picaturi, inclusiv cu teorii grele de ‘cumiti construiesti relatia cu el acum asa o sa o ai cand o sa fie mare si n-o sa mai aiba nevoie de noi si o sa ne dea naibii, sa stam ca doi cuci singuri, etc, etc’ 😀 sa ma abtin, deci

    Apreciază

    • da, abtine-te, ca-i mai sanatos :))) Poti insa, asa, discret, la ceas de liniste (dupa furtuna) sa-i sugerezi chestii. Sa-i mai dai sa citeasca una alta :)))) Dar discret :))))

      Apreciază

  2. Pingback: Pauză și cel mai frumos cort din lume |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s