Ca-ntre bărbați

Miercuri a fost zi de sărbătoare și prin urmare, liberă. Bucurie mare pe capul nostru – după o săptămână în care l-am văzut pe creț doar seara târziu (și de cele mai multe ori, doar eu) o zi lungă și întreagă în trei era definiția fericirii. A început cu dreptul – Ionuț s-a jucat liniștit și de capul lui până pe la 8, timp suficient cât să-mi beau apa cu lămâie-n liniște. Apoi l-a trezit pe ta-su, mic dejun pe fugă și mai mult nu, hai mai repede să facem nushcelego. Eu îi las, mă așez pe fotoliul preferat, să-mi tihnească un capitol și pe când ședeam eu și mulțumeam în minte pentru așa un început frumos, încep să aud voci ridicate.

– De ce construiesc singur? Hai să facem împreună! se răstește crețul (luat ca din oala, direct dintre așternuturi, fără cafeaua intermediară)

– Dar te descurci de minune, îi răspunde Ion (care-i clar, pornit cu gând să-l chinuie pe ta-su văzut așa de puțin zile bune!)

– Eu nu mai fac nimic singur, mormăie răsfățatul cel mare și aruncă piesele de colo.

– Dar eu vreaaaaauuuu, ești un urât! Și un și un și un (nu am echivalentul vorbelor în limba română, da-s grele, credeți-mă!)

– Unde ai învâțat așa prostii? La grădiniță?

(eu deja-s pe jumătate ridicată din fotoliu și cu ochii dați peste cap. Mă întreb ce urmează…)

– Nu te mai las să mergi la grădinița aia dacă așa prostii înveți!

(bravo, crețule, i-ai dat mingea la fileu! Nuuuu pot să cred, cum să spui așa ceva? Gânduri mi se-nvălmășesc în minte și mai că nu dau buzna peste ei)

– Ești un …și un …și o să te lovesc și o să te fac praf și bucățele să te mănânce porumbeii! continuă Ion și crețu (zic eu, după tonul vocii lui) e gata de atac.

– Să nu îndrăznești să-mi vorbești așa! Eu sunt tatăl tău!(minunat crețule, te descurci de minune! urlu eu în minte-mi)

– Ba da! Eu vorbesc așa cum vreau eu să vorbesc pentru că și eu sunt Ionuț! țipă și Ion din toți rărunchii.

Ta-su iese val vârtej din cameră, Ion continuă cu ocările în spate, eu sunt deja pe pereți. Doaaaamneee, da-i așa de simplu, nu pricepe??? Copilul e mort de dorul lui, îi vrea atenția și cel mai ușor mod de a o căpăta e prin a apăsa niște butoane. Unul de fapt. Ia-l în brațe și vorbește-i. Ai răbdare cu el. Dau să spun ceva dar tac, tac, tac. Trec minute bune, Ion ia o carte din bibliotecă și merge ca un pisoi la cel cu care se războise mai înainte.

– Îmi citești?

Se duc amândoi în cameră și citesc, își spun una alta, habar n-am ce, important e că e liniște. Citesc vreo zece minute. Apoi unul merge să-și bea cafeaua, altul construiește singur ce era de construit. Trece jumătate de oră de liniște.

La masa de prânz, atmosfera foarte relaxată. Aparent.

– Duci afară pe balcon macaroanele mele? Să se răcească?

– Ai uitat să-mi spui cuvântul magic. Vreau să-mi vorbești politicos! Așa că, aștept. Cuvântul magic! spune crețul pe un ton răstit și de copil răsfățat și pe mine mai că nu mă bufnește râsul (Cuvântul magic??? Ce naiba a pățit azi!?)

Ion tace. Îl mai întreabă o dată, evident, fără nici o adăugire, de unde cuvânt magic?

– Eu vreau să vorbești politicos, să spui te rog, că ăsta e cuvântul magic altfel eu nu mai fac nimic pentru tine. Blablablalalala (ține un discurs de vreo 3 minute din care eu aud primele cuvinte și mi-e e clar, nu-l mai las fără cafea dimineața!)

Ion se uită la el, se uită la mine, oftează și-i răspunde resemnat:

– Bine. Mi le duc singur pe balcon.

Bum. Eu am terminat de mâncat și mi-am luat tălpășița. Nu înainte de a-mi întreba soțul, foarte politicos dacă are nevoie de ajutor. A zis nu, că se descurcă și dusă am fost. I-am găsit trei ceasuri mai târziu dormind îmbrățișați.

– Mami, am stat de vorbă ca bărbații, spune Ion de îndată ce mă simte lângă el. Și acum suntem bine, continuă el și-i sclipesc ochii.

Râd. Mi-a luat patru ani să pot pleca de lângă ei fără să deschid gura și să le dau sfaturi. Patru ani să-mi dau seama că e treaba crețului cum își rezolvă conflictele cu Ion și că eu sunt acolo, lângă ei, cu un sfat, două, o carte, doar dacă mi-o cer. Altfel nu, nu mă bag. Până la urmă e relația lor și fiecare cum își așterne așa doarme, nu?

Și da, Ionuț spune și te rog și mulțumesc și bună ziua. Răspunde înapoi – vai, mor după expresia asta! pentru că de aia are gură. E respectuos cu tine dacă tu ești cu el. Te simte războinic, răspunde cu aceași monedă. Te răstești la el, se răstește. Ce semeni, aia culegi.

Reclame

4 gânduri despre „Ca-ntre bărbați

Adăugă-le pe ale tale

  1. hmm, am avut si noi ieri o faza asemanatoare. nu m-am bagat ca imi era lehamite de teorie, dar nu m-am abtinut sa nu boscorodesc adultul printre picaturi, inclusiv cu teorii grele de ‘cumiti construiesti relatia cu el acum asa o sa o ai cand o sa fie mare si n-o sa mai aiba nevoie de noi si o sa ne dea naibii, sa stam ca doi cuci singuri, etc, etc’ 😀 sa ma abtin, deci

    Apreciază

    1. da, abtine-te, ca-i mai sanatos :))) Poti insa, asa, discret, la ceas de liniste (dupa furtuna) sa-i sugerezi chestii. Sa-i mai dai sa citeasca una alta :)))) Dar discret :))))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: