Scârboşenii

Pentru ca duminica am teriminat-o cu un Ionuț cu febră din nou (și tuse de mi se rupe sufletul auzindu-l!) lunea, la fel, de azi am început tratamentul. Asta înseamnă alte cel puțin trei zile acasă. Noi doi. E mai mereu pe la picioarele mele, fără chef de joacă, doar cu chef de brațe. Așa că până-mi vin gândurile bune înapoi, am căutat printre vechituri. Ce făceam noi anul trecut pe vremea asta?

Aventuri în Ouzoland (Miorițaland)

Săptămâna trecută am încheiat-o cu poveste veselă (la ora la care s-a întâmplat, numa’ veselă nu părea). Dea, sor-mea şi David, al ei pitic, veniţi în vizită, au prins o zi cu soare după 8 fără (da, şi în Grecia se mai întâmplă din ăstea). Am decis urgent să-i scoatem la plimbare, în semn de rămas bun. Ionuţ vesel nevoie mare, călare pe bicicleta fără pedale („mami, dau mai repede din picioare decât din pedale!”), David împingând căruciorul pentru Daisy (împrumutat de la Ionuţ), mare, vreme cu parfum de primăvară, nimic, dar nimic nu lipsea din peisaj. Ne-am aşezat la o cafenea, copiii şi-au găsit de joacă-n pace (nu apreciezi astfel de lucruri mărunte, ca şezutul în linişte până n-ai copii, serios!) poveşti, hi hi hi şi hu hu hu, toate-s perfecte. Nu chiar. Sună telefonul. Mă pune naiba şi răspund (acu’ sincer să fiu nu ştiu cum s-o numesc…

Vezi articol original 532 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s