TREBUIE să…

M-am trezit fără chef azi – probabil că presiunea de zilele trecute și-a spus cuvântul. Am rămas în minte cu vorbe ce m-au enervat la culme și m-au scos din starea mea de veselie datorată primăverii (și primelor zile la plajă). Trebuie, trebuie, de ce nu faci așa, pentru că trebuie? Și mi-am amintit de textul ăsta, de anul trecut însă cât se poate de actual…

Ouzoland

M-am săturat până peste poate de domnia lui „TREBUIE”. Copilul trebuie să asculte, să mănânce ce-i spunem noi și când îi spunem noi, să se poarte frumos, să se supună, să se îmbrace cum îi spunem, să nu aibă prea multe păreri, să stea cuminte, să stea frumos. Copilul trebuie.
Revoltată până sus, sus de tot în dimineața asta și cu fum gros ce-mi iese din nări. Fum negru de supărare. Copilul trebuie.
Nu știu care-i povestea cu ce „trebuie să” un copil din România pentru că de fiecare dată când ajung acasă mă înconjor de oameni faini și buni care simt ca mine. Habar nu am care-i situația printre restul oamenilor. O fi mai bună ca aici, o fi mai rea, n-o fi deloc. Aștept să-mi spuneți voi. Dar în partea asta din josul globului, unde-s io acum, pufăi de cel puțin trei ori pe zi. Pentru că aici…

Vezi articol original 652 de cuvinte mai mult

Semn bun

Bine-mi cade când îl aud pe Ionuț dând voce și sens ideilor noastre de creștere. Nu-i ținem teorii ci pur și simplu ne purtăm cu el așa cum vrem să se poarte cu alții. Îl vrem independent și sigur pe el, liber în gândire și plin de încredere. Vrem un om care să poată să... Continuă să citești →

Moartea vine când e gata lucru’…

Am impresia că lui Ionuț îi vin și-i revin unele întrebări cu regularitate. Și cu siguranță în momentele cele mai (ne)potrivite - de obicei când mă-sa-i moartă de oboseală. Până azi credeam că a uitat de subiectul morții. A trecut ceva vreme de la ultima conversație și, e drept, eu una tot în ceață-s cu... Continuă să citești →

Ce-am avut și ce-am pierdut

M-am trezit cu textul ăsta-n minte. Trezit e mult spus pentru că am petrecut o noapte albă în care mi s-au plimbat gândurile-n cap ca pe bulevard într-o seară de vară.Am stat și m-am gândit oare mie, mie ce altceva îmi lipsește de pe vremuri? De pe vremurile de dinainte de copil? Habar nu am... Continuă să citești →

Sâcâiala-i moarte sigură

După mai bine de șapte ani aici, am tras o concluzie. Grecii ăștia se plictisesc tare repede. Se umflă entuziasmu' în ei de stă să explodeze, îi ține câteva zile, hai săptămâni, după care, ca niște balonașe îi vezi cum revin la vechi obiceiuri și se pitesc și tac chitic. Mie una nu prea-mi plac... Continuă să citești →

Semn de primăvară

Am mai povestit eu despre momente cheie și cu alte ocazii. Despre întâmplări, locuri și momente potrivite. Despre cât de bine-mi cad astfel de întâmplări și cum îmi luminează sufletul și-mi înseninează ziua. Marți am dus bunicii la aeroport. Trist moment, ăsta al despărțirii. Trecem prin el de trei, patru ori pe an și niciodată... Continuă să citești →

Pace

Zile lungi și pline. De liniște. De oameni dragi. De timp cu crețul (că așa-i când ai bunici la discreție). De ore de stat pe gânduri și făcut planuri. De mâncare bună. Și soare, ce de soare am avut zilele ăstea. Miros de mare și sentimentul acela pe care ți-l dă primăvara care anticipează lunile... Continuă să citești →

Dedicație

Cum știu că el e EL? Cred că am știut de la început dar am fost sigură în ziua în care, pornindu-ne la o plimbare prin Viena mea dragă când a început ploaia, a intrat în primul magazin și a cumpărat o umbrelă. Pentru că tușeam puțin și se temea să nu o pățesc mai... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: