Sâcâiala-i moarte sigură

După mai bine de șapte ani aici, am tras o concluzie. Grecii ăștia se plictisesc tare repede. Se umflă entuziasmu’ în ei de stă să explodeze, îi ține câteva zile, hai săptămâni, după care, ca niște balonașe îi vezi cum revin la vechi obiceiuri și se pitesc și tac chitic. Mie una nu prea-mi plac generalizările, că-ntre noi fie vorba nu toate româncele-s curve și nici toți bărbații porci. Mai găsești și greci harnici așa cum și majoritatea românilor își țin mâinile doar în buzunarele lor nu numai în ale altora. Dar chestia asta cu entuziasmul și cocoșeala (adica umflatu-n pene) și datul din aripi cu avânt pentru ca doar câteva zile mai târziu să dai cu botul de asfalt și cu elanul de toți pereții, ei bine, chestia asta atinge alt nivel în țara asta frumoasă de pe mal de mări. Exemplul de sub nasul meu e chiar crețul. Băiat bun – cel mai bun, că doar l-am mai lăudat și cu alte ocazii. Are un stil ce mie-mi dă palpitații. Intră-n el gândul fain și pofta de schimbare-n bine. Ține regim, se lasă de fumat, schimbă programul ca să petreacă mai mult timp acasă, se apucă de alergat. Toate-s bune până încep să pâlpâie luminițele semn că-s gata bateriile și-ncepe plictiseala. De regim nu scapă nici de vrea. Că eu una nu-s maestră-n bucătărie și nici nu voi fi vreodată. Cu fumatul, m-am lăsat eu de spus ceva mai repede decât el de țigară. El spune că nu mai e fumător „în adevăratul sens al cuvântului” dar între noi fie vorba, habar nu am ce înseamnă asta. Simt miros doar din când în când, mai ales după o zi de lucru iar când suntem împreună, chiar deloc. Ăsta o fi sensul? Programul de la magazin l-a schimbat și văd că se ține de el. Până și de alergat s-a ținut până zilele trecute. Când s-a trezit la 6 și la 7 s-a urcat la loc în pat. I-am dat pace vreo două zile. Cică era frig. Sau bătea vântul. După alte trei a început să mă enerveze situația dar am tăcut din nou. Ei bine, ieri de dimineață după ce s-a trezit de unul singur la 6 și la 7 s-a culcat la loc, n-am mai rezistat.

– Auzi, dar până și Ion are mai multă ambiție ca tine.

Îl simt cum se foiește-n pat. Dau să tac, dar nu pot.

– Mă deeeezzzaaammăăăgești. (pauză de suspans) Rău de tot.

Sare din pat ca ars, comentează ceva, se simte miros de țandără sărită și arsă. Iese val vârtej din cameră, trântește ceva, se îmbracă și pleacă. Pentru o secundă am impresia că l-am enervat așa de tare încât s-a dus să-și verse năduful pe stadion. Evident, se dovedește că nu-l cunosc deloc pentru că crețul cel nervos a plecat la lucru. Și le-a lăsat pe toate împrăștiate-n urmă. Să tac sau să-i mai trag una? Așa, că știu unde să apăs de-i musai. Mai ales pe tastatură.

„Nu încetezi să mă uimești. În sensul nașpa, evident”

Trimit. Aștept. Evident, mă ignoră că doar nu-i nebun să intre-n gura nevestei nebune. Pe la prânz mă înmoi și trimit unu de împăcare – presărat cu griji (sincere, nu degeaba m-am măritat cu el). Seara ne revedem și-l umflă râsul. Lovești la ambiție? Și la butonul ăla siropos cu dezamăgire? Și mai dai și una din aia de fată rea? Râd și eu. Că doar știam că nu funcționează.

– Păi și dacă ăstea nu funcționează, să te sâcâi adică, atunci, ce funcționează?

– Să nu mă sâcâi, asta funcționează. Și să-mi pregătești tu echipamentul de cu seară.

Așa ușor să fie oare?

Anunțuri

Un gând despre &8222;Sâcâiala-i moarte sigură&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s