Semn bun

Bine-mi cade când îl aud pe Ionuț dând voce și sens ideilor noastre de creștere. Nu-i ținem teorii ci pur și simplu ne purtăm cu el așa cum vrem să se poarte cu alții. Îl vrem independent și sigur pe el, liber în gândire și plin de încredere. Vrem un om care să poată să spună nu și care să fie în stare să-și facă limitele clare. Fără manipulări, păcăleli. Ne dorim mult, mult de tot să creștem un om întreg – la suflet și la minte.

După o după amiază afară, în drum spre casă, Ionuț îmi comunică programul din seara asta.

– O să văd un desen animat, încă nu știu exact ce, dar vreau să fie în greacă.

– Hm…

– Oh, știu că nu-ți place să vezi desenele animate în greacă. (face o pauză) Dar azi așa vreau să le văd. (altă pauză) Și știi, pentru că eu am ales dvd-ul meu, mie trebuie să-mi placă. (pauză lungă) Mami, dacă nu ai de lucru, poți să stai cu mine și să-ți pui căști. Ca să nu auzi! continuă Ionuț al meu senin și serios ca un om mare.

Mă pufnește râsul. Și râd, râd până nu mai am aer. Ionuț se oprește din pedalat și mă privește teribil de serios.

– Nu pricep ce-i așa de distractiv. Eu vorbeam foarte serios!

Îmi revin și-mi vine să-i mușc obrajii roși și moi de atâta drag, dar mă abțin. Și bine fac, altfel cine știe ce-mi auzeau urechile…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s