Limbi străine și dureri de cap

Uneori mă simt așa de obosită, înconjurată fiind de atâtea limbi și doar una a mea. Sunt zile în care fac slalom printre ele. Mă trezesc cu gânduri românești, crețu-mi cere ceva-n greacă, îi răspund în engleză și până la zece se poate să mă sune și prietena mea de la Marea Nordului să-mi povestească... Citește în continuare →

Reclame

Dragi vechituri

Mi s-a trezit nostalgia. Am primit azi un pachet mare și gras de cărți vechi (www.betterworldbooks.com e sursa mea de încredere) și mi-am amintit cât de mult îmi plac lucrurile ăstea. Am pus deja pe lista de dorințe o bancă din lemn de care aveau bunicii în fața porții, la țară, un cuier cu picior și ramuri și câteva rame de poze. Voi aveți pasiuni din ăstea?

Ouzoland

Cine mă cunoaște bine, știe cât sunt de fascinată de vechituri. Cât de mult îmi place să le descopăr și să le aduc acasă. Între noi fie vorba, pentru mine nu-i bucurie mai mare decât să mă plimb prin magazine cu tot felul de obiecte prăfuite care-și caută stăpâni noi. Am ochiul format deja, când intru în vreo casă unde mă întâmpină miros de naftalină, ridic antenele și nu o dată am dat peste obiecte frumoase de mi-a săltat inima de bucurie nu alta. Socrii mei cei greci s-au obișnuit cu „excentritățile” mele, soțul e pe aceași minte și pe cârcotași nu-i prea bag în seamă. Pentru că în Grecia vechiturile de care vorbesc eu, nu prea sunt la modă și nici nu prea cred că vor fi în curând, în ciuda crizei care le-a mai domolit ieșirile.
Eu nu vorbesc aici de piese clasice și scumpe, mobile noi de…

Vezi articolul original 513 cuvinte mai mult

Leitmotivul vieții mele

A fost o noapte lungă. Cea mai lungă. Pe la ora patru simțeam că a mai fost ora patru de vreo trei ori înainte și eram sigură, convinsă chiar, că timpul se repetă. Sau stă pe loc. Ionuț s-a chinut cu febră ce nu sălta de 37.9, hai un 38 pe la un moment dat.... Citește în continuare →

Odiseea încălțărilor

Când vine vorba de pantofi, sunt o femeie obișnuită cu o veșnică problemă: n-am destui. Mi-aș cumpăra câte o pereche în fiecare zi chiar dacă dulapul mi-e deja (prea) plin. Nu-s pretențioasă, nici un stil anume nu am - îmi pot fura ochii o pereche de balerini și cu siguranță în același moment oftez după... Citește în continuare →

Dor

După șapte ani de Grecia, doi-trei înainte prin alte părți, dar tot departe de țară, m-a lovit un gând. Mie cel mai mult și cel mai mult, dintre toate și peste toate, îmi lipsesc prietenii mei. Am și aici - ca de fapt peste tot pe unde am ajuns, oameni pe care-i iubesc și care-mi... Citește în continuare →

Altă vară, tot n-am somn

Sunt trează de la ora 5. Dureros de devreme, mai ales că aseară ne-am întins cu poveștia via skype întru sărbătorirea Constantinului din viața noastră. Prieteni dragi și de departe, ore faine ce nu le-aș fi dat duse. Le regret instantaneu însă, când, în întunericul beznă din dormitor, se aude vocea din camera de lângă.... Citește în continuare →

Excesul de pungi de plastic poate dăuna sănătății (mele)…

Și au mai trecut patru ani de atunci și nimic, dar nimic nu s-a schimbat. Eu merg în continuare la cumpărături cu sacoșa și căruțul (așa ca babele, că altfel mă dor „șelele”) și ce-mi bagă vânzătoarele în plasă cu dreapta, scot eu cu stânga. „Sunt gratis, doamnă, sunt gratis!” îmi explică de fiecare dată și tot de atâtea ori îmi dau ochii peste cap a lehamite. La un supermarket de proveniență germană – nu-i dau numele, plasele se plătesc. Că-s nemți și-s zgârciți, se aude vorba-n târg. Cum adică să mă pună să plătesc plasele? Dar ce, umblu cu ele după mine? Poftim logică – și nu, nu neaparat de la cei mai în vârstă sau mai neșcoliți.
Mă întristez teribil să văd atâta gunoi și degeaba și atâta risipă și bătaie de joc… P-acolo pe unde sunteți voi, cum e?

Ouzoland

În urmă cu vreo patru ani, înainte de primul meu contact cu Grecia, un prieten neamț (și la propriu și la figurat) îmi spunea cum că albastrul de pe steagul Greciei ar fi de fapt simbolul tuturor pungilor de plastic aruncate pe plajele albe… Că e prima țară pe care o vizitează și unde a văzut atâtea plase de supermarket (și nu numai) care pe unde. Credeam că exagerează. De aproape 3 ani trăiesc aici și o spun cu mâna pe inimă, omul avea dreptate. E o risipă grosolană de plase. Pungi de plastic. Mici, mari, mijlocii. Peste tot unde întorci capul și întinzi mâna, cineva îți dă o pungă. Pentru orice nimic, primești o plasă. La supermarket, dacă vrei să cumperi o sticlă de lapte și un pachet de gumă, ți le împachetează în plase diferite. La aprozar (ce-mi place mie cuvântul ăsta, cu miros de Cluj…) o plasă…

Vezi articolul original 337 de cuvinte mai mult

Gospodinul

Am lângă mine un om fain. Plin de umor, ironic, sarcastic. Nițel împiedicat dar o spun cu drag. Care nu se jenează să spele rufe, să le-ntindă, să le adune. Care gătește mai bine decât mine. Care merge la supermarket sau la piață cu listele mele (cam degeaba, e drept). Hai că-s cârcotașă, dar simțeam... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: