Gospodinul

Am lângă mine un om fain. Plin de umor, ironic, sarcastic. Nițel împiedicat dar o spun cu drag. Care nu se jenează să spele rufe, să le-ntindă, să le adune. Care gătește mai bine decât mine. Care merge la supermarket sau la piață cu listele mele (cam degeaba, e drept). Hai că-s cârcotașă, dar simțeam că stau pe ace de nu dădeam drumul poveștii, măcar aici.

Miercuri pe la cinci după amiaza îl sun nervoasă din cale afară. Îl așteptam de peste trei ore, nici semn de băiatul cu părul creț. Răspunde într-un final.

– Oh, păi credeam că azi e ziua în care vine prietenul lui Ionuț la noi…

– Și….???? întreb eu, pe tonul ĂLA.

– Păi am zis să … nu știu, să mai termin ce am de făcut pe aici… și…

– Prietenul lui Ion vine de-abia la ora 6 și acum va trebui să mergi tu la supermarket, i-o tai scurt.

– Bine, nu-i nici o problemă! (Am scăpat așa ușor????) Trimite-mi lista.

O trimit. Lista din aia de plâng inventatorii listelor. Cu indicații de rafturi, unde ce găsește, pe culori, semnale, detalii. Atașez și poze.

Ajunge acasă, încep să desfac plasele și să organizez prin dulapuri și frigider.

– Incredibil ce scumpe-s toate, exclamă crețul și-mi arată o chitanță cu trei cifre. Mă ia cu amețeală, nu alta, că doar știu ce am pus pe lista aia!

În prima plasă (că-s vreo zece) scot rând pe rând pachete de paste. Unu, doi, trei, patru, cinci, ȘASE pachete de paste.

– La ce ofertă le-ai luat? Că am menționat pe listă… să fie la ofertă.

– Păi n-au fost.

– Și de ce ai luat șase???

– Ca să avem! Dar ăștia au fost la ofertă (și scoate trei pachete de biscuiți din ăia de mănânc eu noaptea, pe ascuns).

Mă înmoi nițel. Mai scot niște pachete de brânză, șuncă și tot felul de alte minuni de care nu mănâncă nimeni la noi în casă.

– Ăstea ce-s?

– Păi scria pe listă să iau brânză felii și chestii pentru micul dejun.

– Și noi mâncăm așa ceva la micul dejun? Vreodată?

– Nu.

Scot ce mai e de scos, evident, nimic nu-i ca pe listă. Văd o caserolă cu piept de pui.

– Îl voiam cu tot cu os.

– Păi nu am găsit!

– Nu te-o fi strigat, mormăi eu de una singură, că doar știm cu toții povestea cu „Unde-i?” când e sub nasul tău, mă rog, al lui. Există un loc în supermarketul ăla unde au carne și-ți dau exact ce ceri.

– Și cum era să cer DOAR un piept de pui? (asta-i problema exclusiv elenă, nu cumperi niciodată doar cât ai nevoie ci musai să fie mai mult!)

– Puteai să cumperi un pui întreg!

– Da, doar că eu am luat ce scria pe listă. (privirea arde) Aproximativ.

Mâna mea prinde o cutie. Înghețată de ciocolată. Ce naiba? Încă una, de vanilie. Scot patru cutii de înghețată, de juma’ de kil fiecare. Apoi două sticle de sirop pentru înghețată. Nu, ăstea clar nu erau pe listă.

– Ce-i cu ăstea?

– Păi am simțit că ești nervoasă, explică soțu’ fâstâcit.

– Și am nevoie de 2 kile de înghețată și sirop?

– Am vrut să iau și cornete…

Dau ochii peste cap și mă bufnește râsul (în timp ce caut lingura pentru „săpat” înghețata)

Și-mi dau seama că-s așa de ușor de citit, că e de toți știut că un kil de înghețată spală orice păcat. La voi cum se spală păcatele? Și se uită de supărări?

Reclame

Un gând despre „Gospodinul

Adăugă-le pe ale tale

  1. :)))) tot cu inghetata si la noi, Ben and Jerry’s (cred ca asa se scrie, n-am mai mancat de mult), dar stie ca in cutii mici. mici, mici, dar ia vreo 5 :))
    eu nu-l trimit singur la cumparaturi decat daca are de luat 2-3 chestii urgente, ca se intoarce tot asa, desi are indicatii de localizare pe raft, plus si in romaneste si in olandeza cum se zice ‘fara samburi’, ‘fara sare’, etc, plus scris mare unde stiu eu ca o sfecleste ‘daca nu gasesti, nu iei nimic!’ :)))
    dar la noi exista atat de bine diviziunea muncii, incat daca ma duc eu sa cumpar ce pune el de obicei in cos, trebuie sa-l mituiesc eu, cu bere, deoarece nu nimeresc niciodata, de ex, fix Cafeaua pe care o bem noi, sunca lui de sandvis, si tot asa…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: