Băiatu’ lu’ mamι (și-al lui tati)

A ajuns la vârsta la care mami e cea mai cea. În care mă mângâie și mă complimentează și eu una nu mă mai satur.

– Mami, ești cea mai frumoasă. Ai cel mai galben păr. E ca focul. Mami, miroși ca un câmp de flori. Mami, ai ochii de mărgele și așa de bine îți stă cu unghii roz. Mami, ai cele mai frumoase rochițe. Te iubesc până la Berlin și înapoi! (asta pentru că nu l-am luat cu noi și îmi amintește „scăparea” cu fiecare ocazie). Mami, ești minunată. Vreau să stăm îmbrățișați pentru totdeauna. Mami, ești așa de moale. (ăsta nu suna ca un compliment dar mie-mi place).

Vine lângă mine ca un șoricel, mi se suie-n brațe și mă ține.

– Când o să mori o să te pun într-o sticlă să te am mereu cu mine. Pe buni Maia o duc la muzeu, dar pe tine te țin într-o sticlă.

Apoi îmi ia părul și mă roagă să-l las să mă pieptene. „Acum ești o prințesă!”, adaugă el.

Mă umflă râsul.

– Cum sunt prințesele? Au, mă tragi, nu, nu mai vreau să fiu prințesă!

– Dar de ce sa nu vrei? Prințesele dorm toată ziua și își aranjează părul și se odihnesc. O să am eu grijă de tine! Și să știi că atunci când o să-ți ia castelul foc, o să vin să sting incendiul, că voi fi pompier. Să stai liniștită.

Mai aveam eu un pompier ce voia să mă salveze – dar aveam deja vreo opt ani, Ionuț de-abia a împlinit cinci și are deja gânduri de erou.

Ta-su privește cumva de pe margine tot jocul ăsta. Etapa. De multe ori Ionuț are chef să-și demonstreze dragostea, taman când e și el prin zonă. Și când se apropie băiatul creț și mă ia, piticul oftează și-i spune, „las-o măi, las-o pe nevastă-ta să stea puțin și cu mine!” Da, așa cum citiți, cu nițică oftică dar parcă și cu drag de el. De noi.

Aseară vine în pas alergător din baie, înșfacă un dvd cu desene și se lipește de ta-su care șade în fotoliu.

– Tăticule, tăticule, îmi pare rău dar trebuie să pleci de aici. Să stau eu în fotoliu. Dacă vrei, du-te lângă mama mea, soția ta adică.

Crețul pare nițel confuz, dar se ridică. Ce-i cu atâta vorbă dulce?

– Tati, ești cel mai bun tată din lume. CEL MAI BUN.

Ochii ălui mare se înmoaie. Nu-mi spune că parcă văd și-o lacrimă. S-a emoționat uriașul.

– Chiar? Așa crezi tu?

– Da tati! Ești cel mai bun! Pentru că mi-ai încălzit fotoliul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s