Altă vară, tot n-am somn

Sunt trează de la ora 5. Dureros de devreme, mai ales că aseară ne-am întins cu poveștia via skype întru sărbătorirea Constantinului din viața noastră. Prieteni dragi și de departe, ore faine ce nu le-aș fi dat duse. Le regret instantaneu însă, când, în întunericul beznă din dormitor, se aude vocea din camera de lângă.

– Unde-i rața? Unde-i rățușca mea? Maaaaaaaaaaaaaammmmmmmmmmmmmiiiiiiiiiii, nu găsesc rățușca.

Îmi amintesc așa, ca prin vis, că ieri am intrat într-un magazin ce avea în vitrină vreo 50 de rățuște minuscule. Ionuț a zâmbit și a chicotit către vânzătoare până a primit una. E clar, fata aia mă urăște. Mă ridic cu greu, crețul sforăie, n-a auzit nimic (cum se poate ca unul să audă fiecare scârțâit și altul să nu se trezească nici măcar cu alarma lângă ureche???). Bâjbâi prin întuneric, calc o movilă de LEGO. Sfinții-mi dansează prin gură. Printre dinți.

– Mami, mami dragă, a dispărut rățușca!

– Ioane, n-a dispărut nicăieri că n-are picioare și nici nu-i vie! E de plastic!

Aș aprinde lumina dar e clar că de o aprind nu mai doarme nici unul dintre noi, așa că prefer să pipăi patul în căutare. O găsesc. Mama ei de rață mică. Alți sfiniți și vorbe porcoase. În gând, nici măcar printre dinți, că burețelu-i prea aproape.

– Mulțumesc, mami, mi-ai salvat rățușca.

– La culcare acum, latru eu cu juma’ de gură și dau să plec. Ajung aproape de pat când îl aud.

– Maaaaaammmiiiiiiiii!!!!!!!!

Nu vreți să știți la ce nivel de gânduri am ajuns.

– A ieșit șoseta și mami, sunt rănit, nu pot să o pun singur (n.b. ieri după amiază și-a zdrelit piciorul și are o rană frumușică și, pare-se, nițel dureroasă)

Îi pun șoseta și dau să plec. Nu, nu aud bine.

– Câte ore mai sunt până te trezești? Că mie nu mai mi-e somn… Pot să aprind lumina și mă joc liniștit?

Eu n-am mai dormit, n-a mai dormit nici el. Acum număr orele până diseară și anii până se mută la casa lui.

P.S. Asta cu somnul (și mai ales lipsa lui) e o temă ce se repetă și nu se mai gată.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: