Leitmotivul vieții mele

A fost o noapte lungă. Cea mai lungă. Pe la ora patru simțeam că a mai fost ora patru de vreo trei ori înainte și eram sigură, convinsă chiar, că timpul se repetă. Sau stă pe loc. Ionuț s-a chinut cu febră ce nu sălta de 37.9, hai un 38 pe la un moment dat. Nu-i dau nimic până la 38 cu 6, așa că am așteptat. L-am tot verificat, dormea, se trezea, ofta în somn. Eu cu el. Nici gând să vrea să doarmă cu mine, oferta lui, singura ofertă „Hai tu la mine-n pat dacă vrei, eu nu plec!” M-am plimbat cât m-am plimbat și pe când să adorm, mă strigă. „Îmi vine să scuip!” Nu știe să scuipe dar știu ce vrea să zică. Adoarme într-un final, cad și eu dar somnul nu se lasă adus. Pe la 5, sunt doborâtă doar ca să mă trezească pe la 6 crețul care scapă naibaștiecemamaluideamețit în bucătărie. Eu de mă trezesc, greu adorm la loc. Și de-s obosită, nici atâta. Se face 7, apoi 8. La 9 face ochi și Ion, mergem la doctor, nu-i motiv de îngrijorare, viroză, e ca nou în câteva zile. Visez toată dimineața la somnul de prânz. Ion își mută toate pernele și toți prietenii în dormitor. Eu scot telefonul din priză. Fac întuneric. Aduce și un teanc de cărți. Citesc până-mi cade capul și mi se usucă gura.

– Gata! Vreau să dorm!

– Mami, să-ți spun ceva? Eu nu mai vreau. Dar tu dormi liniștită, că eu te las în pace!

Trec minute bune, simt că vine somnul când îl aud lângă mine. Nu, nu pe domnul moș Ene ci pe dușmanul lui cel de moarte, Ion. Fecioru-mi.

– Trebuie să merg la toaletă și am nevoie de puțin ajutor.

Îl ajut.

– Acum du-te și dormi că fac liniște.

Mă uit la ceas. 13:11. Adorm. Deschid ochii. 13:40.

– Mami, am construit o corabie și s-a întâmplat un accident. Ce pantaloni curați să iau?

– Ia ce vrei!

– Bine! Dormi acum!

Mai dorm pe naiba. A sărit. S-a dus. Ia somnul de unde nu-i. Mă ridic și îmi fac de lucru. Trec minute bune, îl strig pe Ion. Nici un răspuns. Merg să-l caut. Și-l găsesc.

photo1

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: