Text fără pretenții

Nu-s în stare să scriu gânduri coerente. Sunt tristă și cu sufletul plin. De gânduri, remușcări, emoție. Sunt de 8 ani de când în Grecia și cred că ăsta-i primul în care m-am simțit aici cu adevărat acasă. Pentru că eu sunt o certăreață, caut nod în papură-n toate, mi-e greu să schimb obiceiuri și... Citește în continuare →

Reclame

Pauză de telefon

A fost de ajuns o săptămână fără telefonul meu deștept ca să-mi dau seama că-s dependentă de el. Că e prelungirea mâinii și ochilor. Că așa cum văd paiul din ochii altora (fumători mai ales) îmi scapă privirii parul din ochii mei. L-am dus la reparat. Nu-l mai țineau bateriile - și nici nu mă... Citește în continuare →

Politețuri de 1 Martie

Tocmai am citit asta: http://www.printesaurbana.ro/2015/06/masturbarea-la-copii.html#comment-111801 și acum că tot e la modă scandalul din România cu educația sexuală-n școli și poveștile despre abstinență mi-am amintit și eu aventuri de-ale noastre…

Ouzoland

Povești la ceas de seară cu Ionuț. Eu una sunt pe cale să-mi torn ceva de băut, ceea ce vă doresc și vouă. Lucram de zor la o corabie din lego și fecioru-mi povestește una alta. Printre altele, mă privește lung și-mi spune:

– Mami, toate fetițele au o doamnă găurică.

Mă blochez cu mâna pe un cub. Înghit în sec și tac.

– Ăsta-i semn că ești fetiță, dacă ai o doamnă găurică.

Fac tot felul de calcule-n cap, să nu sar direct la concluzii. Că am mai pățit-o.

– Aham. Păi ce-i doamna găurică asta?

– Ei, știi tu, pe unde… faceți voi, fetițele… știi tu.

E clar, ne gândim și pomenim același lucru.

– Noi băieții nu avem o doamnă găurică. Avem un domn puțulică. Care se numește penis. Tu știai?

– Știam.

Mă gândesc să împing puțin discuția, acum că tot s-a pornit.

– Și…

Vezi articolul original 47 de cuvinte mai mult

Poftă mare

E tare, tare greu să scriu despre mâncare atunci când sunt cu burta plină. Cuvintele se-mpiedică și parcă nu-mi găsesc vorbele pentru a lăuda ce am lăudat așa cum se cuvine. Nu sunt o mâncăcioasă. Nu-mi place să gătesc - întreg procesul de a pregăti, găti, curăța, spăla mă plictisește teribil! și de mâncat mănânc... Citește în continuare →

Casă de nebuni (da-mi place)

De luni am casa plină. Sor-mea cu ai ei băieți. Vacanța pentru toți, inclusiv pentru Ion care a scăpat de serbarea de la grădiniță cu ocazia vizitei. Mare bucurie mare. Casa-i întoarsă, lego-uri și nisip. Picioare goale și nici un colț necercetat. În primă fază am stat după ei, să strâng și să pun tot... Citește în continuare →

O secundă, două, trei

Privesc în urmă la ora care a trecut și parcă mi-e tot mai clar că fiecare secundă face diferența. Și e importantă. Fiecare mișcare pe care o facem, să fim în locul potrivit, la momentul potrivit, sau chiar nepotrivit, fiecare pas micuț contează. Încă tremur, îmi tremură mâinile pe tastatură, picioarele mi-s amorțite și stomacul... Citește în continuare →

Ce-i mai bun ca înghețata?

L-am dus ieri pe Ionuț la bunici, la joacă-n curte. Pe drum ne dăm seama, ca tonții, că am uitat ghiozdanul cu haine de schimb. Pentru că eu una nu ies din casă fără să bag măcar un chilot și un tricou în geantă, așa, pe sistem de Stan Pățitul, m-am panicat. Copilul mă liniștește.... Citește în continuare →

5.3 la 4:09

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Cutremur la Timișoara. Câți ani să fi avut? 8? 9? S-a scuturat casa într-o dimineață și a căzut un dulap din bucătărie. Tata m-a împins sub tocul ușii și vuia totul în jur. Am tremurat minunte bune și încă mi-e pielea de găină când îmi vine-n minte... Citește în continuare →

Năduf

Anul ăsta e al șaptelea. De când m-am mutat aici, în Grecia și am început o viață nouă, înconjurată de oameni noi, de alte idei, alte concepții. Departe de tot ce-mi era cunoscut. Inclusiv (și mai ales) limba. Sunt într-un loc care nu știu dacă definește neamul ăsta de care mie una mi-e tare greu... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: