Dilemă

Nu sunt o persoană darnică. Îmi place să-mi împart timpul – dar și ăsta, doar cu anumite persoane, dau și lucruri și cărți de-ale mele dar numai după ce mă asigur că nu le mai vreau, cumpăr câte o pâine amărâților care șed pe la colțuri și cerșesc dar nu, cu siguranță nu m-aș defini drept darnică. Spre deosebire de creț și de Ionuț. Ion dă tot. Își împarte jucăriile cu prietenii, le dă fără pic de regret. La început am stat în expectativă. Eram sigură că le va cere înapoi sau, va cere altele. Nu s-a întâmplat. Apoi am început să-l descos, că deh, așa mi-e felul. Și, recunosc, am pus și puțin din atitudinea mea de strângătoare în întrebări.

– Auzi, dar dacă le dai pe toate, tu rămâi fără.

– Dar cine a zis că le dau pe toate? Dau doar câteva, pe ălea de nu le vreau.

Am tăcut. La grădiniță are un prieten bun. A avut o perioadă în care-i ducea câte ceva în fiecare zi. Ăla micu îl aștepta la ușă și mai că nu-i sărea în brațe.

– Azi ce mi-ai adus?

Mie una mi se strângea stomacul. Gândurile îmi alergau peste ani și vedeam gașcă întreagă profitând de Ion și de mâna lui largă.

Ieri îl iau de la grădi și pe drum îmi spune cum prietenul lui s-a jucat cu nu știu cine și cât de singur s-a simțit el. Îl încurajez cum pot. Azi de dimineață bagă-n geantă o jucărie.

– O iau cu mine, e pentru prietenul meu.

– Aha. I-ai dus toată colecția de monstruleți… alta nu am de unde să-ți cumpăr!

– Nu-i nimic. Am eu destule…

– Ioane, de ce duci fix azi jucăria? spun eu cu o bănuială înfiripată încă de când am auzit povestea de ieri.

– Pentru că nu are. Că le-a pierdut pe celelalte. Dar de ăsta îi zic să aibă grijă că nu mai am altul…

– Ioane, serios, de ce duci jucăria?

– Pentru că nu are. Și tu zici mereu că trebuie să dăm celor care nu au.

– Nu o duci pentru că vrei să se joace cu tine, nu?

– Ba da. Și de asta și și pentru că nu are.

Nu s-a lăsat convins să lase cadoul pentru altă zi. Și acum eu am o dilemă de zile mari. Pe de-o parte mă bucură teribil să-mi văd copilul, cel singur la părinți dăruind și lipsindu-se cu ușurință de jucării și lucruri. Pe de altă parte însă, mă tem să nu fie asta soluția lui la a-și păstra prietenii. Voi aveți astfel de probleme? Cum le rezolvați?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s