Ce-i mai bun ca înghețata?

L-am dus ieri pe Ionuț la bunici, la joacă-n curte. Pe drum ne dăm seama, ca tonții, că am uitat ghiozdanul cu haine de schimb. Pentru că eu una nu ies din casă fără să bag măcar un chilot și un tricou în geantă, așa, pe sistem de Stan Pățitul, m-am panicat. Copilul mă liniștește.

– Lasă mami, că încerc să nu mă murdăresc prea tare!

– Păi și dacă vrei să faci baie-n piscină? (tocmai ce-i cumpărasem o piscină nouă de plastic, așteptată întreaga iarnă!) Faci fără costum?

– Nici gând! Fac în chiloți! Și după ce mă satur de bălăceală îi pun la uscat și iau pe mine pantalonii scurți.

Casc ochii și gura. Pentru că știu năravurile lui Ion. Și fixațiile. Se pare că totuși au fost doar o fază pentru că fiu-miu e foarte relaxat.

Ajungem, îl las acolo, merg să-l iau după câteva ore. Ionuț e ca nou.

– Ai adus haine cu tine?

– Am adus, răspund eu.

– Ce bine, că aveam o poftă nebună de noroiul ăsta! Să mă tăvălesc în el.

Privesc groapa plină cu noroi și simt cum îmi dispare toată energia (câștigată după câteva ceasuri fără copil). Văd deja cum o să arate, vai, trebuie să-l scot hainele, să-l spăl, să-i dau altele, apoi du-te acasă cu el și fa-i iar baie și alte haine și ceeeee n-aaaaammmm nici un cheeeffff de toată treaba asta! Dar noroiu-i bun! O fi, dar nu azi. Nu am chef, miorlăi eu la mine-n cap și mă lupt cu Alexandra cea relaxată. Ion mă privește zâmbind și cu piciorul cu sandală cu tot aproape băgat în apa aia maro. Bleah. Nu, nu rezist și deschid gura.

– Auzi, intră dacă vrei… DAR… dacă intri eu nu mai opresc la cofetărie să luăm înghețată…

– Păi am zis că mergem, spune cu puțin regret în glas.

– Am zis, știu. Doar că eu nu am nici un chef să te spăl, să te bag în mașină, alte sandale n-ai așa că o să fi desculț, mai bine nu mergem. Dar dacă nu te bagi, ești curat așa că putem merge.

Se uită la mine. Se uită la baltă. La mine. La baltă. Și sare în ea. Are gura până la urechi, noroi și pe sprâncene.

– Mi-a fost mai poftă de noroi decât de înghețată!

Îl iubesc pentru că-i așa (chiar dacă mi-a venit să-l scot fără urechi de-acolo)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: