3

Evia (3)

Am povestit despre Xalkida, despre zona de nord a Eviei dar am păstrat cireașa de pe tort pentru final. Centrul Eviei, pe partea de est, e de departe cea mai frumoasă zonă. Are verde – așa ca-n nord, dar plajele sunt stâncoase și peisajele-s demne de pus în ramă. Din Xalkida drumu-i bun. Până la cea mai apropiată plajă faci maxim un ceas și vreun alt sfert dar merită fiecare secundă petrecută-n mașină.

Korasida e plaja mea de suflet. Venim aici în fiecare vară de cel puțin 10-15 ori. Plaja e întinsă, cu pietre albe și o mare cu trei nuanțe de albastru. În timpul săptămânii e aproape goală și te poți așeza în voie, la umbră. Tavernele, trei sau patru la număr sunt la câțiva pași distanță – noi o preferăm pe ultima din șir, suntem de-ai casei și cu mâna pe inimă vă spun, au cea mai bună plăcintă cu brânză din Evia!

IMG_6632

IMG_6622

La câțiva kilometri de Korasida e plaja Kalamos. Sunt de fapt două: una cu pietricele mărunte și albe și imediat lângă ea, despărțite de o stâncă, o altă plajă cu nisip auriu. Plaja asta e tot mai la modă în ultimii ani așa că la final de săpămână nu o să găsiți loc de parcare. De luni până joi însă, e mai mare dragul să petreci o zi acolo.

Picture 032

Între Korasida și Kalamos e o minune mică, o bijuterie ascunsă și doar pentru cunoscători. O plajă cu pădure-n spate, umbră cât cuprinde și nisip moale și fin. Noi am găsit-o din întâmplare – așa cum găsești majoritatea plajelor ăstora.

Bild 050

Bild 055

Bild 014

Mai spre sud, un fel de centru sud, e plaja de la Zarakes. Am nimerit ca orbii Brăila locul ăla, acum vreo 7 ani. Eu, crețul și încă vreo trei oameni, amețiți de fericire că am găsit așa un loc. Pe după amiază a apărut și o rulotă cu mâncare. Între timp și câțiva ani mai târziu, plaja e tot acolo, tot frumoasă dar foarte cunoscută și vizitată.

Bild 061

Ăstea-s doar câteva. Pe lângă ele, alte zeci la care n-am reușit să ajung încă. Sunt multe la care ai acces doar dacă ai poftă de cățărat și la fel de multe la care ajungi doar daca ai barcă.

Urmează să vă povestesc despre sudul Eviei – pe care l-am explorat foarte puțin dar e-n plan. Și pentru că m-ați întrebat: dacă n-ai chef de venit cu mașina, varianta cea mai bună e zborul până la Atena și o mașină închiriată chiar din aeroport. De acolo până-n Xalkida sunt cam 100km pe autostradă și de aici… drumul e deschis 🙂

Anunțuri
5

Când piticu’ se răzgândește și mă-sa izbucnește

Se trezește Ion al meu, zilele trecute, cu idee proaspătă-n cap. Cică vrea și el ochelari din ăia de scafandru, așa cum are prietenul lui. Să-i poarte când mergem la bălăceală și să vadă alge și pești. Venind de la un copil, al meu ce-i drept, care în urmă cu un an a petrecut jumătate de vară îmbrăcat pe plajă și care doar cu câteva săptămâni în urmă refuza orice contact cu apa, vă dați seama cu ce privire bulbucată i-am întâmpinat avântul.

Dar vreau și vreau și vreau ca să pot ține deschiși ochii-n apă și o să-mi acopăr urechile și o să închid gura și vai ce distractiv o să fie. Pentru că, mami, îți amintești (și bine-mi amintesc!) când m-a lovit valul peste față și m-au pișcat ochii? Ei bine, acum pot să vină toate valurile lumii și eu nu o să am nici o problemă.

Dimineață am cumpărat ochelari. I-a purtat în loc de cei de soare și i-a arătat tuturor. TUTUROR. Cu explicații de rigoare. Ce va face, cum va face. M-a luat valul și pe mine de la atâta entuziasm. Ajunși acasă începe să bâzâie prin juru-mi. Cu tot cu ochelari pe nas.

– Când vine tata? Mergem o tură la plajă să-i probez?

N-am chef de plajă și nici de mers. Vreau să stau acasă, vreau să-mi fac listele pentru vacanța care se apropie.

– Nu vrei să-ți umplu vana și să îi probezi acolo? Apoi punem un dvd și ne uităm împreună?

– Nu, chiar nu vreau! Vreau să-i probez în apă adevărată!

Apă adevărată. Mă las dusă de entuziasmul lui și uit de vreau-ul meu. Îl conving pe creț să ne lase mașina, uită și el de vreau-ul lui. Iau două prosoape și o sticlă de apă și pornim. Plaja-i aproape goală, nici un val, liniște. Îl dezbrac, dau să mă dezbrac și eu când aud:

– Hm, cred că totuși o să încerc ochelarii ăștia în vacanță!

– Poftim??????

– Nu vreau să-i încerc aici.

Respir adânc, dar adânc de tot.

– Ok. Du-te atunci în apă fără ei!

– Nu, nu vreau nici în apă.

– Dar serios acum. Glumești? Ce se întâmplă? Pentru ce am venit aici?

– Cred că am venit degeaba.

Eu am izbucnit, el a izbucnit la izbucnirea mea, de-abia acum pe seară am intrat pe făgaș normal. Și m-am liniștit și s-a liniștit și pulsul mi-e la loc.

– Până la urmă, care ți-o fost problema?

– Nici o problemă, doar m-am răzgândit.

– Și eu m-am isterizat.

– Da.

– Știi de ce m-am isterizat?

– Pentru că m-am răzgândit?

– Nu. Pentru că am făcut ceva ce n-aveam nici un chef să fac.

– Păi să nu mai faci treaba asta.

– O să încerc.

– Te-ai liniștit?

– Da. Dar eu ca să mă liniștesc, trebuie să iau o pauză. Să fiu singură câteva minute. Altfel nu pot.

– Eu ca să mă liniștesc vreau drăgăleală.

– Știu. Dar nu pot să te drăgălesc până nu mă liniștesc.

– Știu. O să aștept. Bine?

– Bine.

18

Evia (2)

E vară cu adevărat și-n Grecia. Anul ăsta am avut parte de vreme capricioasă, am făcut prima vizită la plaja de-abia la mijlocul lui mai și-n iunie am avut parte de temperaturi sub 25 de grade și ploaie. Ceea ce o fi normal pentru restul Europei, dar cu siguranță-i o ciudățenie aici.

Dar acum e vară cu adevărat. Au început concediile, ceea ce face ca plajele despre care v-am povestit data trecută să fie de nevizitat. Cel puțin de noi. Pornim în aventuri mai îndepărtate, ne petrecem duminicile în locuri de puțini știute, și revenim în orașul toropit doar la orele serii.

Nordul Eviei, calculat de la Xalkida în sus, e verde. E partea mea preferată de insulă, locul unde ne-am petrecut concediile în ultimii ani. Bucata de insula unde-mi trimit prietenii. E de vis. Din nord, nord, de la Agios Giorgos (cam trei ore de mers cu mașina din Xalkida, sau un ceas cu ferry-ul dacă treci de la Ahladi sau Glyfa) pe la Aidipsos – un fel de Băile Felix de la noi, ocolești toată curbura insulei, pe partea de nord, înspre Pefki. E o zonă de vis, cu dealuri înverzite, piscuri ce parcă ating cerul și o mare albastră, albastră. Noi am locuit undeva lângă Pefki, la o pensiune tare simpatică și făceam zi de zi excursii la plaje una mai frumoasă ca alta. De te pornești din România, drumul e destul de lung – de la București până la Glyfa (în estul Lamiei) în jur de 900 de kilometri.

Și pe stânga și pe dreapta ai plaje una și una și să traversezi nordul Eviei de la est la vest nu e mare lucru. În jur de o oră, o oră jumătate. Dimineața poți face baie la una din plajele din golful Eviei și după amiaza în Marea Egee.

Destul cu vorba, haideți să vă dau exemple. Asta-i făcută la Pefki. În urmă cu vreo 2 ani, una dintre cele mai simpatice vacanțe în 3.

IMG_5431

Aidipsos (Edipsos) e cum ziceam un fel de Băile Felix sau Govora de la noi. Hoteluri cu spa, pensionari la fiecare colț dar per total un loc simpatic de vizitat. Am gasit o cantină – împinge tava cu cea mai bună mâncare pe care mi-a fost dat s-o gust într-o vacanță!

IMG_5465

Asta-i o plajă descoperită la întâmplare. Pe lângă Pefki.

IMG_5554

Și aici am ajuns tot din întâmplare. E undeva între Agios Giorgios și Aidipso, o plajă cu beach bar și muzică faină. Cel puțin peste asta am dat în urmă cu doi ani.

IMG_5485

De te ții de drum pe partea de est, la Marea Egee, după Vasilika – un vis! ajungi la Agia Anna și Pili. Agia Anna e o plajă lungă de aproape 9 km, preferata păriniților mei când ajung pe aici. Noi însă avem un loc secret, o plajă ascunsă privirilor. Nu vă pot spune unde-i, nu că n-as vrea, dar nici eu nu știu sigur cum s-ajung acolo. Ca asta sunt multe și toate greu accesibile ceea ce le face și mai dorite. Puteți să spuneți că-i moft, că vă cred și sunt de acord cu voi.

Plaja de la Pili e perfectă pentru familiile cu copii. Apa curată, nisip, șezlonguri și cafea. E numai bună mai ales până la mijlocul lui iulie (adică înainte de concedii)

IMG_2327

Asta-i plaja secretă de care vă ziceam. E mică, mică și perfectă. Ionuț nu e de acord cu titul de perfectă. Una perfectă ar fi cu nisip, asta e doar ok.

IMG_5992

Pe partea de vest, mie una mi-e cunoscut doar Limni, un sătuc simpatic cu plaje multe și una mai frumoasă ca alta.

IMG_7653

Data viitoare vă povestesc despre plajele din Evia centrală cu tot cu cele două preferate!

2

Evia (partea I)

Îmi propun de ani buni, cam de pe la începutul blogului, să scriu și eu despre insula asta pe care locuiesc. Că-i frumoasă și cu de toate și așa de puțin menționată prin ghidurile turistice. E drept, nu-i foarte aproape de graniță și până să ajungi aici îți pot fura ochii și alte zone dar dacă reziști tentației, chiar merită să o cunoști. Nu știu de-s în stare să scriu un text cu iz turistic și apetisant, dar știu că de fiecare dată când ajung la câte o plajă fantastică din jur, sufletul mi-e rupt în două: să țin minunile ăstea pentru mine sau să spun și altora?

Evia e a doua insulă ca mărime după Creta. Capitala e Xalkida (Chalkis, Chalkida, Χαλκίδα) și-i legată de continent cu două poduri. De la Thessaloniki până aici sunt vreo 500 km. De aici până-n Atena faci cam un ceas, dar drumu-i bun și-ntins. O zi lungă ți-e de ajuns ca să tai insula de la nord la sud. De la vest la est nu-i nevoie de mai mult de o ora, o oră jumătate de te oprești la pozat pe traseu (că ai ce!) Orașul, capitală de județ, nu-i special, sau m-am obișnuit eu cu el. E pe malul mării, are munți în jur, străduțe înguste și trafic teribil la aproape orice oră. Nu-i prea verde dar compensează cu albastru. Pentru o zi, două, trei e delicios – are și câteva plaje în apropiere care nu-s de lepădat și o groază de locuri faine cu mâncare bună.

Bild 652

Bild 642

Una dintre plajele noastre preferate e cea de la Alikes (Drosia). La 10-15 minute de mers cu mașina, e hot spot-ul orașului mai ales de la mijlocul lui iunie până în septembrie. De vrei să te bucuri de liniște trebuie să mergi dimineața devreme și să te retragi încet când plaja începe să se umple. În luna mai poți sta o zi întreaga pe șezlonguri și nu vezi mai mult de 10 oameni pe toată plaja.

IMG_6043

Ne place mult și la plaja hotelului Pelagos (Agios Minas) la 10 minute (cu mașina) de casă. Mică și curată e goală dimineața și poate nițel aglomerată după amiaza. E una dintre preferatele lui Ionuț – pentru că nisip și stânci. Cafeaua e mai ieftină decât la Alikes și nici nu bâzâie în urechi muzica tare. De te saturi de nisip, la 40 de scări în sus te poți lăfăi la piscină.

IMG_6182

Uneori o tăiem și spre Malakonda, la plaja de acolo, cam 20 de minute până-n jumătate de oră cu mașina. O prefer după amiaza când plajele despre care spuneam mai sus sunt aglomerate.

IMG_0496

Numărul 1 pentru mine însă sunt plajele de la Lukisia. Cu bolovani și pietre – nici urmă de nisip (nu v-am spus că nu-mi place nisipul, așa-i?) și apă curată și rece. Nu se strânge multă lume (din motivele enumerate mai sus) și eu una aș merge acolo în fiecare după amiază.

IMG_6724

Sunt câteva plaje și în oraș – la propriu ÎN oraș. În primele luni petrecute aici am fost așa de entuziasmată de ele și număram zilele până la vară. Să cobor din bloc în costum de baie și să ajung la plajă în câteva minute. Între timp mi-a pierit entuziasmul și strâmb din nas. Așa-i când dă omul de bine.

IMG_3693

IMG_4120Mai sunt și altele dar mult, mult prea aglomerate pentru gustul meu așa că nu le menționez. Dacă se întâmplă să ajungeți totuși prin Xalkida, zic eu, veți fi mulțumiți cu cele prezentate mai sus.

De vi se face sete și foame – Paralia (zona centrală din oraș exact pe malul mării) e plină de restaurante și baruri draguțe. Și de o parte și de alta a podului. Și era să uit! Podul cel vechi e faimos – apa mării își schimbă cursul tot la șase ore. Cică-s ape nebune. Care-i influențează pe locuitorii orașului. După opt ani de trai aici tind să cred că o parte de adevăr există în toată legenda. Da-i drept, sunt eu mai cârcotașă de fel.

100_2813

Urmează să mă adun și să vă spun povești despre o zonă faină și verde. Nordul Eviei la care puteți ajunge și fără să treceți prin Xalkida (și economisiți cel puțin două ore de drum).

0

Din nou, despre Mame de Poveste

Am promis că mă țin departe de știri, politică și televizor. Că o să-mi încarc rezerva de gânduri bune cu ore petrecute la soare și lângă mare, cu oameni pe care-i iubesc, cu cărți, povești și vorbe de-ale lui Ionuț. Că nu mai pun suflet nimic,  mă fac mică, mică de tot până trece valul și mă ocup doar de lucruri care-mi aduc bucurii. Proiectul meu și-al Verei e unul dintre lucurile ăstea: Mame de Poveste – pentru cei care nu știți despre ce vorbesc eu aici. Ideea noastră a luat avânt și-i disponibilă acum în patru limbi. Povestea copiilor care aduc somnul, Max și Mara o găsiți acum și-n engleză, și-n germană și până și-n limba greacă. Cesuleț Timpulescu e disponibil în engleză și lucrăm de zor și cu spor pentru ca povestea lui Fluturaș cel delicat să fie următoarea tradusă. Ei și asta nu e tot! Peste puțin timp, o scoatem în lume și pe vulpița Ada, o nonconformistă pe care cu siguranță o vor iubi toți copiii.

Cum să nu mă umple de bucurie gândurile tuturor celor care au primit deja jucăriile și ne trimit mesaje din toate părțile? Că-s iubite jucăriile și poveștile ce le însoțesc sunt citite și recitite? Cum să mă las doborâtă de supărări de zi de zi care oricum trec, atunci când văd că oamenii pot fi fericiți cu o idee de-a mea ce a prins viață?

Ionuț e fanul nostru numărul unu. Știe poveștile de pe vremea când erau doar fițuici mâzgălite cu pixul și le iubește pe fiecare-n parte. Mă pune să dezvolt conflictele și să inventez și alte rânduri, mai că n-am pornit alte capitole cu aceleași personaje. Jucăriile stau la loc de cinste, în pat, lângă el și le duce pe rând la plimbare și-n excursii.

– Mami, ăstea-s cele mai frumoase povești. Pentru că le scriem amândoi (gata, m-a dat de gol!) și pentru că nu-s nici pentru fetițe, nici pentru băieți. Sunt pentru copii!

V-am făcut curioși? Faceți-vă curaj, alegeți și comandați jucării minunate cu povești pe măsură!

mamedepoveste@gmail.com

gasca2

0

Suntem bine

Cred că am trecut prin cele mai ciudate zile și nopți, pline de sentimente contradictorii. Vreo 20 la număr. Și încă nu s-au terminat și am impresia că se vor da duse odată cu vara de care nici n-am apucat să ne bucurăm cum se cuvine. Twitter în miez de noapte, știri pe sub cearceaf. Duminici la plajă înconjurată de oameni care au păreri. Eu una recunosc: nu mă pricep la economie (parcă era să rămân corigentă prin a 11a) iar termenii de care mă ciocnesc zilele ăstea de-abia îi înțeleg în limba mea, de greacă nu mai spun. Port discuții cu crețul, e mai informat decât mine și simte altfel. Îmi explică pe îndelete, l-am văzut trecând de la teamă la speranță, de la elan și revoltă la spirt calm și aproape trimis la culcare. Toate ăstea de când a început povestea cu referendumul, a urmat apoi un weekend lung, altă săptămână și mai lungă. Lumea nițel stresată în primă fază, resemnată spre final. Nu, supermarket-urile nu s-au golit și nici benzinăriile. Nu s-au luat oamenii la bătaie la cozi la bancomate și nimeni n-a călcat pe nimeni în picioare. Grecia e tot aici. Marea e la fel de albastră, nispul cald. E vară. Turiștii-s bine veniți, nu, nu-i nici un pericol. Grecia e tot aici, tot cum o știți.

Ce se întâmplă? Ce ni se pregătește? Ce urmează? Habar nu am. Dar o luăm încet și pas cu pas. Grecia e tot aici, tot cum o știți.

11720559_10152823015185927_395653849_n

2

8 ani și 2 zile

… de când am ajuns pe insula asta. În vizită, cum altfel. Era finalul unei vacanțe și așteptam, vai cum așteptam să revin în Viena mea dragă. Obosită – până și pentru Alexandra cea de 27 de ani, o săptămână de nesomn a fost prea mult! sătulă de atâta gălăgie, cu vreo 3 kilograme în plus, Grecia nu-mi lăsase nu știu ce impresie grozavă. Îmi făceam deja calcule-n minte și bifam încă o țară pe hartă. Când în ultimul ceas mi s-a propus să vizitez și Xalkida, am zis da, de ce nu?. 48 de ore mă despărețeau de decolare, ce s-ar fi putut întâmpla?

O zi la plajă, o hotărâre spontană de a sta până a doua zi, o cină cu prietenii prietenei mele – o grecoaică simpatică tare, colegă de studii la Viena. Pe când a apărut crețul la masa noastră, cheful era-n toi. Cine a fost vreodată în Grecia, știe ce înseamnă asta. Cunoscători ai localului, de-ai casei chiar, mâncare bună, vin rece, povești în trei limbi, ce seară frumoasă. La început nu i-am dat atenție, dar și-a dat el. A spus că stă doar o clipă, să ne salute, apoi nu s-a dat dus. Și am povestit și am râs și m-am trezit gândindu-mă, ce băiat simpatic, păcat că nu-i stilul meu. E prea brunet și prea mare și prea bărbat cumva. Mie-mi plac ăia de-i poți manevra și blonzi și cu ochelari. Dar e simpatic.

Două zile mai târziu, acasă, la Viena, primeam un mesaj. Alte două zile mai târziu, băiatul cu părul creț mă anunța că și-a luat bilet de avion și vine. Vine să mă cunoască. Oricum nu fusese niciodată la Viena, ce ocazie mai bună ca asta? Mi-au înghețat vorbele dar mi s-a dezghețat sufletul.

O lună, zeci de telefoane, sute de e-mail-uri mai târziu, m-a prins în brațe. Acolo, în inima orașului, la cafeneaua mea de suflet.

– Ciudat, i-am zis. Chiar credeam că știu ce vreau.

– Eu am știut primul.

8 ani și 2 zile. Numărătoarea continuă.

10403512_10152809554460927_8875559546957985875_n