Evia (3)

Am povestit despre Xalkida, despre zona de nord a Eviei dar am păstrat cireașa de pe tort pentru final. Centrul Eviei, pe partea de est, e de departe cea mai frumoasă zonă. Are verde - așa ca-n nord, dar plajele sunt stâncoase și peisajele-s demne de pus în ramă. Din Xalkida drumu-i bun. Până la... Citește în continuare →

Reclame

Când piticu’ se răzgândește și mă-sa izbucnește

Se trezește Ion al meu, zilele trecute, cu idee proaspătă-n cap. Cică vrea și el ochelari din ăia de scafandru, așa cum are prietenul lui. Să-i poarte când mergem la bălăceală și să vadă alge și pești. Venind de la un copil, al meu ce-i drept, care în urmă cu un an a petrecut jumătate... Citește în continuare →

Evia (2)

E vară cu adevărat și-n Grecia. Anul ăsta am avut parte de vreme capricioasă, am făcut prima vizită la plaja de-abia la mijlocul lui mai și-n iunie am avut parte de temperaturi sub 25 de grade și ploaie. Ceea ce o fi normal pentru restul Europei, dar cu siguranță-i o ciudățenie aici. Dar acum e... Citește în continuare →

Evia (partea I)

Îmi propun de ani buni, cam de pe la începutul blogului, să scriu și eu despre insula asta pe care locuiesc. Că-i frumoasă și cu de toate și așa de puțin menționată prin ghidurile turistice. E drept, nu-i foarte aproape de graniță și până să ajungi aici îți pot fura ochii și alte zone dar... Citește în continuare →

Din nou, despre Mame de Poveste

Am promis că mă țin departe de știri, politică și televizor. Că o să-mi încarc rezerva de gânduri bune cu ore petrecute la soare și lângă mare, cu oameni pe care-i iubesc, cu cărți, povești și vorbe de-ale lui Ionuț. Că nu mai pun suflet nimic,  mă fac mică, mică de tot până trece valul... Citește în continuare →

Suntem bine

Cred că am trecut prin cele mai ciudate zile și nopți, pline de sentimente contradictorii. Vreo 20 la număr. Și încă nu s-au terminat și am impresia că se vor da duse odată cu vara de care nici n-am apucat să ne bucurăm cum se cuvine. Twitter în miez de noapte, știri pe sub cearceaf.... Citește în continuare →

8 ani și 2 zile

... de când am ajuns pe insula asta. În vizită, cum altfel. Era finalul unei vacanțe și așteptam, vai cum așteptam să revin în Viena mea dragă. Obosită - până și pentru Alexandra cea de 27 de ani, o săptămână de nesomn a fost prea mult! sătulă de atâta gălăgie, cu vreo 3 kilograme în... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: