Una MAI legală ca alta

Au trecut 5 ani jumate, zeci de drumuri înspre Viena sau Timișoara și eu încă tot nu știu cum e cu hârtia de drum pentru Ionuț (pentru că nu ne-a cerut-o nimeni niciodată!). Tată grec, pașaport grecesc, mamă cu alt nume și pașaport de altă culoare – de fiecare dată când ieșim din Grecia doar noi doi, eu și piticul, știu că e nevoie de o țâdulă care să confirme faptul că suntem în legalitate și cu voie de la ta-su. Înainte de drum mă apucă stările de stres pentru că, zice crețul, citesc prea multe și nimeni nu știe cu exactitate ce se întâmplă și de ce-i nevoie. Am zis așadar că anul ăsta nu mă mai încurc și întreb persoane autorizate. „Ai nevoie de o împuternicire făcută de ta-su ori la KEP ori la poliție!” KEP-ul ăla e un birou, habar nu am de are corespondent în limba română sau în birocrația de la noi. Un Centru de Servicii pentru cetățeni. Eliberează acte, împuterniciri, chestii legale. Bun. Lăsăm treaba asta pe ultimele zile înainte de plecare. Merge ta-su la KEP semnează împuternicirea, mi-o aduce.

-Apostila de la Haga o are?

-Ce apostilă? întreabă crețul nedumerit.

-Păi trebuie să fie și apostilată! Mie așa mi s-a spus.

-Habar nu am. Nimeni nu mi-a spus nimic. Până acum am făcut treaba asta?

-Nu. Dar nici nu m-a întrebat nimeni nimic.

-Păi și pentru ce trebuie apostilă?

-N-am idee.

Mă duc totuși la biroul unde se apostilează actele. Am împuternicirea cu mine. O ia domnul, verifică ștampila de pe ea și se uită la mine în timp ce strâmbă din buze.

-Nu se poate. Unde ați făcut împuternicirea?

-La KEP-ul din localitatea X.

-Hm, da, doar că nu e semnată de doamna care trebuie. Eu am aici o listă de oameni care au acreditare. Doar actele semnate de ei pot fi apostilate!

-Păi și de ce nu ne-au spus nimic? Eu acum ce fac?

-Mergeți și faceți altă hârtie care să fie semnată de x, y sau z.

Asta a fost vineri, înainte de ziua de 15 august când în Grecia nici vântul nu bate. Am stat cu emoții tot weekendul. Luni dimineață, la KEP îi spun doamnei problema. Mă privește nedumerită.

-N-am mai auzit așa ceva. Cum adică să fie nevoie de acreditare? Noi toți suntem egali aici! Nu există așa ceva.

Îi dau lista cu numele, din fericire e și al ei pe ea. Îmi dă împuternicirea, o duc la apostilat. Și întreb, așa, ca o blondă toantă ce sunt:

-Din moment ce actul de la KEP e deja semnat și ștampilat de o autoritate, pentru ce mai e nevoie de apostila asta?

-E dovada că e legal.

-Păi nu e deja legal? Fiind ștampilat de o autoritate? Și semnat tot de ei?

-Nu, acum e MAI legal!

În continuare nu pricep cum poate fi un act mai legal decât altul, dar nici că-mi mai pasă. La vamă ne-au făcut semn să trecem fără să arunce nici o privire asupra noastră. Și m-a umflat râsul amintindu-mi de alte episoade și mai dolofane – unde birocrația e MAI birocrație și mai mult de atâta nici că se poate.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Una MAI legală ca alta&8221;

  1. si uite asa aflam si noi ca gradele de comparatie sunt altele decat stiam! ma dispera birocratia si inchistarea si stampilele si semnaturile! Herr radea mereu in Romania: aici, daca n-ai doua stampile nici nu existi! uf.

    Apreciază

    • Da, sunt teribili. Dar nici cu pataniile mele din capitala austriaca nu mi-e rusine. :))) Am si de acolo niste amintiri de pe vremea cand umblam dupa viza de studii – prin 2005 adica, de ies capitole intr-un roman….

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s