Minciuni nevinovate

Am avut un eveniment weekend-ul ăsta, ieșire-n lume cu pantofi cu toc și rochie și păr lăsat să fluture. Ne-am nimerit la aceași masă mai mulți cunoscuți și printre altele am ajuns și la discuții despre ai noștri copii.

– Noi ne-am spus fetelor că suntem la un simpozion! povestește cineva. Așa le zicem de fiecare dată când ieșim seara-n oraș. Le-am zis că e o chestie plictisitoare unde cineva vorbește și noi stăm și ascultăm. Dar trebuie să fim îmbrăcați frumos. Așa că au rămas cu bunica fără nici o problemă! HA HA HA!

– Noi le-am spus copiilor că mergem la doctor! De fiecare dată când ieșim seara-n oraș le spunem că mergem la doctor! Am surprins-o pe fetiță spunându-i fratelui ei, gata, hai la culcare pentru că eu trebuie să merg la doctor, rămâi cu Ana, dădaca! HA HA HA!

– Noi când am plecat în vacanță două săptămâni, fără ei, le-am spus că mergem la lucru și trebuie să stăm și să și dormim acolo! HA HA HA

Au făcut turul mesei, cu povești și minciuni care de care mai … nevinovate.

– Voi ce i-ați spus în seara asta? ne întreabă și ochii-s pe noi.

– Că mergem la o nuntă…

– Și când ați mers la Roma? Sau la Berlin? Fără el??

– Că mergem la Roma. Și la Berlin.

– Păi și n-a plâns? N-a fost supărat?

– N-a sărit în sus de fericire dar a fost ok. Știa unde suntem, câte zile stăm, cu cine rămâne…

– Și când ieșiți seara-n oraș? Ce-i spuneți?

– Că ieșim în oraș!

Ne privesc cu neîncredere. Și noi pe ei la fel. Mie una mi se pare deplasat să-mi mint copilul în halul ăsta. Ei probabil simt la fel sinceritatea noastră.

– Adică atunci când fiica-ta o să aibă 13 ani și o să-ți spună că merge cu o prietenă în oraș când ea de fapt merge acasă la iubitul ei … și tu afli… o să o cerți pentru că te-a mințit! încearcă crețul să dezghețe atmosfera.

– Evident! Pedepsită! În casă până la 30 de ani, râde tatăl unei fetițe dar am impresia că parcă nu mai e râsul lui…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Minciuni nevinovate&8221;

  1. Nici noi nu ii mintim. Dar nici nu prea am iesit fara ei :). Parerea mea, copiii inteleg foarte bine ca adultii socializeaza cu alti adulti, si de multe ori chiar sunt de acord sa faca altceva (de exemplu, sa stea sa se joace cu bunica).

    Apreciază

    • Da, cam asa vedem si noi lucrurile. Dar si Ionut e invatat sa umble cu noi cam peste tot si totusi, uneori accepta fara nici o
      problema ca e nevoie sa fim doar „oameni mari” ;))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s