Un loz și-un Ion

… decis și răzuit acum 8 ani și 8 luni. Mă plimbam cu  crețul prin Viena unde venise cu un scop: să mă cunoască mai bine, cică-i căzusem cu tronc. Că doar v-am mai povestit despre asta. Și am luat orașul la pas, mână-n mână, zâmbet lângă zâmbet. Fluturi în stomac și emoții, Doamne, ce emoții. Căutam de zor o piață, pentru că eu, așa cum sunt acum, mai rău eram atunci. Îmi făcusem liste cu locuri de văzut, planuri, puncte cheie. Nu era să las la voia întâmplării nimic. Și-mi intrase mie-n cap piața ceea, mică și frumoasă și intram ba pe o străduță, ba pe alta, bombăneam în sinea mea, omul dădea semne de oboseală și parcă nu mai era chiar așa de zâmbitor. L-am tras după mine cât l-am tras până când omul a spus stop. S-a oprit, m-am oprit și eu. Ne-am așezat pe o bordură cât să ne tragem sufletul, m-as și dus mai departe dar m-a țintuit cu o mână și o mângâiere. Peste drum de noi, un Trafik – un chioșc ca multe altele, e plină Viena de ele. El a intrat să ia o sticlă de apă, eu l-am așteptat cuminte afară. A ieșit cu apa și un loz. Râdea. Știți ce zâmbet frumos are băiatul ăsta cu părul creț?

– Dacă-i câștigător… începe el, ne căsătorim!

– Astăzi? îl întreb eu râzând. Plutesc.

– Nu, cândva. Dar ne căsătorim.

– Bine, îi spun eu și mă lipesc de mâna lui.

Mergem puțin împiedicați și împleticiți de fericire. Scotocesc după o monedă și răzuim lozul.


– Acum că știm, copii câți vrem? întreabă el și mă întreb și eu.

– Un băiat… răspund eu. Simțeam de atunci fără să știu că bine simt.

– Dacă e băiat… continuă el, vreau tare mult să-i dăm numele tatălui meu.

(Ăsta-i un obicei foarte răspândit în Grecia, neamuri întregi poartă același nume. Cred că-i singurul obicei, singura bucată de tradiție la care ține crețul cel vesel)

Mă umflă râsul. Băiatul meu are numele dat, promis de când eram de-o șchioapă, nu poate fi altfel. Ionuț trebuie să fie, altfel nu-i. Îi explic și mă-nțelege.

– Ce vreau eu e același nume, rostit altfel: Ioannis, mă linișește el și ne liniștim amândoi. Că doar e clar că e să fie. O zice și lozul.

Îi zâmbesc și îmi zâmbește – Ioannis pentru ei, Ion și Ionuț pentru mine și noi, același nume doar tradus, la fel cum mi-era scris să-mi fie și viața. Azi îi sărbătorim pe amândoi, pe bunic și pe nepot. Pe al meu bunic, Ionul de la care a pornit tot, îl port în minte și-n suflet.

La mulți ani, bine să le fie și nouă cu ei!

Reclame

2 gânduri despre „Un loz și-un Ion

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: