Spune-mi cât îmbrățișezi ca să-ți spun cine ești

Mie-mi plac îmbrațișările. Să fiu luată-n brațe. Ținută-n brațe. Când sunt supărata, tristă, nervoasă, veselă tare, când am trăiri de la A la Z, îmi place la nebunie să fiu îmbrățișată. Ca o concluzie sau ca un început, nu contează. Importantă e atingerea. Când s-a născut Ionuț m-am lăsat păcălită pentru scurt timp de pericolul... Continuă să citești →

Reclame

Aștept și număr

Azi sunt adâncită-n gânduri. Mi-e plin capul de ele și am o stare, nu știu, așa de parcă aș vrea să o iau la fugă dar ceva mă ține pe loc. Am înainte zile de așteptare. Nu vreau să intru-n detalii și nici să vă bag în sperieți. Nu, nu-i încă un copil, nici despre... Continuă să citești →

Nervosul din gândurile noastre

Ieri, la grădiniță, Ionuț mă aștepta pe scări. - Care-i baiul? îl întreb eu și-l iau în brațe. - Stavro a zis că nu mai sunt prietenul lui. Că are mulți prieteni dar pe mine nu mă mai are. - Oh, teribil. Dar de ce? S-a întâmplat ceva? - Păi Stavro mi-a stricat racheta. Am... Continuă să citești →

Mărțișoare dragi mie

Am adus de acasă obiceiul de a purta mărțișoare. Mereu mi-au plăcut și în fiecare an am încercat să găsesc unele cât mai cucuiete și mai speciale, așa, ca de scos la înaintare tot anul pe post pe podoabă. Grecii poartă sfoara alb cu roșu, dar între noi fie vorba cred că e mai mult... Continuă să citești →

When in Rome…

Cred că e prima dată când ajung să trăiesc undeva fără să simt că m-am adaptat sau că aș vrea să o fac. Am încercat, recunosc. Puțin, timid, la început, dar nu mi-a ieșit așa că am rămas cum sunt și poate chiar mai mult decât aș fi fost de eram într-un loc ce mi... Continuă să citești →

Live, din baie

Gașca de prieteni de-ai lui Ionuț a mai crescut cu un număr. Am fost invitați la ziua unui băiețel în urmă cu vreo două săptămâni, coleg de grădiniță și de atunci Ionuț îl tot aștepta la el acasă. "Să vorbești, mami, cu mămica lui, să vină la noi. Ai vorbit? Când o suni? Hai, mami,... Continuă să citești →

Cărțile mele (2016)

N-am mai povestit de multă vreme despre cărțile și lecturile mele. M-am luat cu de-ale lui Ionuț, cu cele scrise de mine și am tot amânat să vă spun câteva vorbe despre cele care-mi țin mie veioza aprinsă în fiecare seară. Ieri a ajuns pachetul de la mama și printre altele, ciocolata de casă, jucării... Continuă să citești →

Exercițiu de răbdare

Pentru mine viața cu Ionuț e o continuă descoperire de sine. Știam și până să-l am că nu sunt cel mai răbdător om de pe lume, dar ce trăiesc acum, bate orice închipuire. Cine mă cunoaște bine, a priceput că seamăn cu tata și n-am stare. Mai deloc înspre deloc, deloc. Nu am răbdare să... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: