În doi

Nu știu voi cum sunteți dar eu pe câtă nevoie am de timp cu mine, tot pe atâta vreau timp și-n doi. Nu-s sclifosită și nici nu pun mare preț pe unde-i să se întâmple să stăm amândoi de povești întru conectare, dar îmi place să aleg și să-mi fac parte de ieșire-n lume. Fie... Continuă să citești →

Reclame

Plan

E una din zilele ălea-n care-s pusă pe gânduri. În care mă caut. În care mi-e dor să fiu doar Alexandra, nu Alexandra mama lui Ionuț, nu Alexandra nevasta crețului. Să fiu doar eu cu mine și ale mele gânduri. M-am întâlnit de dimineață cu niște amice - partenere de întins și exerciții, au râs... Continuă să citești →

2 ace de cojoc(ul meu)

Mereu am știut că dau din gură cam (prea) mult dar ce să-i fac? Îmi place la nebunie să mă aud vorbind. Multe ponoase am avut de tras de pe urma ăstui obicei și chiar de-s conștientă că-i plin de minusuri, tare greu mi-e să mă controlez. Și de-aș rămâne doar la povestit fără sfârșit... Continuă să citești →

Despre mâncare (lui îi place, mie nu) sau III

N-am fost niciodată mâncăcioasă. Nici foarte pofticioasă. Am crescut într-o casă în care nimeni nu m-a forțat vreodată să mănânc mai mult decât vreau, nu a trebuit să termin tot din farfurie și nu am trăit sub umbrela așteptărilor altora de a cere reumplerea farfuriei. Din contră. Mama e unul dintre puținii oameni din jur... Continuă să citești →

Ce-i place lui si mie nu (II)

Am tot stat și m-am gândit zilele ăstea - ce alte lucruri/ caracteristici/ obiceiuri de aici îi plac soțului cel grec și nu-mi plac mie. Ce-l face să-și deschidă inima și să spună că Grecia-i cel mai rai de pe pământ și ce mă face pe mine să-mi dau ochii peste cap și să scot... Continuă să citești →

Ce-i place lui și mie nu (partea I)

Ne-a apucat făcutul listelor la ceas de seară - ce ne place și ce nu ne place. Am râs cu poftă printre bucăți de ciocolată și ținut în brațe. Cum de ne-am nimerit noi, două lumi așa de diferite în aceași casă? Cum a făcut întâmplarea să ne ciocnim și să ne lipim unul de... Continuă să citești →

Ploaie

Ieri după amiază s-a întunecat cerul. A început să bată vântul, să vâjâie de simțeai că te ia pe sus și nori negri, parcă pufăiau furioși,  s-au strâns peste oraș. Fulgere, tunete, tot tacâmul - pe mine puhoiul m-a prins într-o cafenea, la etaj, cu marea-n față. Poză de instagram. Am așteptat să treacă vijelia... Continuă să citești →

Superstiții

De trei zile râd ca prostu-n târg și pe când îmi revin și-s serioasă, mai citesc trei rânduri și pornesc din nou cu hohoteala. Niște mame de peste tot au adunat superstiții și minuni ce le-au ajuns la urechi de când locuiesc în minunata Grecie. Unele, între noi fie vorba, ar fi putut fi rostite... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: